De vorbă cu femeile musulmane din România: „Nu soții ne impun aceste haine. Ar fi şi culmea, el să fie în chiloți, iar eu în rochie şi hijab. Mi-am pierdut și jobul pentru religie. Le era teamă că vin cu bomba” (FOTO)

Hotararea de a interzice burkini, costumul de baie musulman, pe mai multe plaje din Europa stârnește controverse. Unii susțin că religia islamică trebuie respectată, alții atrag atenția că musulmanii veniți pe bătrânul continent trebuie să se adapteze stilului țării care îi găzduiește.

Reporterul Andreea Pocotilă de la vice.com a stat de vorbă cu membrele Asociației Surori Musulamne din București pentu a afla opinia acestora cu privire la episodul petrecut pe-o plajă din Nisa, unde o musulmană a fost obligată să-şi dea jos burkini, dar și despre ce le obligă să poarte veşminte până la glezne, oriunde s-ar afla.

„Abia ce m-am întors de la mare. Înainte să plec, a apărut în ziarul Cancan o poză cu o femeie musulmană în hijab, iar lângă ea se vedea un bărbat în slip. Înainte, eu făceam baie chiar şi în astfel de rochie (n.r. din cap până în picioare, doar faţa e dezvelită) şi batic. Nu pe cea mai aglomerată plajă din Mamaia, ci pe unele unde-s mai puțini oameni. Anul ăsta, nu am făcut baie tocmai pentru că mi-a fost teamă că cineva o să-mi facă vreo poză şi-o să ajung ţinta înjurăturilor pe internet. Dar, în rest, merg la plajă, chiar dacă nu mă dezbrac. Îmi plac aerul de mare, vântul sau jocurile cu copiii pe plajă. Lumea se uită, se miră, dar nu în mod deranjant. Şi eu m-aş uita, până la urmă. Dacă văd pe cineva că se dă cu nămol la Techirghiol, mă uit. Că e ceva diferit”, a povestit Gabriela Pendelete, 32 de ani, preşedinte Asociaţia Surorile Musulmane.

Eveniment - 08 mar, 22:20

Unii profesori propun reducerea orelor de religie în liceu. Ce spun elevii

Portul veşmântului pentru femei este o obligaţie cerută de religia islamică, iar bărbaţii au obligaţia să aibă partea de la buric la genunchi acoperită.

“Bărbatul meu nu merge în chiloți la plajă. Ar fi şi culmea, el să fie în chiloți, iar eu în rochie şi hijab. Religia îl obligă să plece privirea, indiferent că femeia din faţa lui este îmbrăcată, dezbrăcată sau dansează goală. Asta e între el şi Dumnezeu. Aşa e și la mine. Nu că mă obligă soţul, primarul sau mai ştiu eu cine.

Să nu îți imaginezi că ne impun soţii aceste haine. Sunt cupluri, în România, în care soțul nu doreşte ca soția să poarte batic, tocmai pentru a nu o expune. Şi printre femeile musulmane sunt păreri diverse în privinţa îmbrăcăminţii sau a orientării politice. Avem voci puternice în comunitate”, a mai afirmat Gabriela Pendelete, femeia care s-a convertit la islam cu 3 ani înainte să se căsătorească.

În Asociația Surorile Musulmane din București sunt înscrise femei cu o educație aleasă și funcții înalte.

Spre exemplu, Marilena Elmahrouk, 38 de ani, este jurist. Aceasta susține că soțul ei nu i-a impus ținuta, că nu are niciun punct de vedere, ci că se îmbracă așa pentru că simte.

Iulia Guru, 43 de ani, este proiectant instalații și, deși divorțată de 8 ani de soțul arab, continuă să poarte veșminte conforme cu religia islamică.

“Am avut ceva probleme când mi-am căutat slujbă. Dacă eşti acoperită aşa, nu prea te cheamă la interviuri. Mi-am pierdut serviciul pentru că sunt aşa. Le era teamă că vin cu bomba (râde)”, a povestit aceasta pentru vice.com.

A. E. este medic rezident la Spitalul Grigore Alexandrescu. La cei 34 de ani ai săi, aceasta spune că oamenii se tem din cauza ideilor preconcepute despre musulamni transmise de mass-media.

“Când vine cineva în ţara mea, din Germania sau din România, lumea mă întreabă: > Dacă nu cunoşti, întrebi, te miri”, spune o altă femeie convertită la islam stabilită în România de 24 de ani.şa>