Pleșu, critici dure la adresa lui Dragnea: ”În ce ţară «normală» un condamnat penal poate sta, atît de nonşalant, la rampă?”

Scriitorul și eseistul Andrei Pleșu a scris un editorial în care îl critică dur pe liderul Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea. Pleșu se întreabă cum de un om condamnat poate conduce PSD și chiar este în cărți pentru a prelua funcția de premier, totul într-un editorial pentru Adevărul.

''Dl. Dragnea e de meserie inginer auto şi, înainte de 1989, a lucrat, o vreme, într-un atelier de reparaţii din Craiova. După revoluţie, a înţeles, ca mai toţi politicienii noştri, că niscaiva diplome nu i-ar strica. Un stagiu de o lună (studii de «administraţie») la Roma, un curs postuniversitar la ASE, o patalama de la o universitate particulară (Ecologică) şi un «training», devenit cvasi-obligatoriu, la Universitatea Naţională de Apărare, i-au asezonat cum se cuvine «anii de ucenicie». În politică a mers, mai întîi, pe mîna Partidului Democrat (care l-a şi făcut prefect de Teleorman). Apoi, instinctele l-au reorientat spre PSD (în 2000). A ajuns deputat în 2013 şi, pentru cîteva zile, ministru de Interne. A, uitam: e cetăţean de onoare al frumosului oraş Negreşti-Oaş, căruia, pare-se, i-a înlesnit unele finanţări. Meritele sale «teritoriale» sunt amănunţit inventariate în CV-ul anexat portretului de membru al camerei Deputaţilor. A făcut minuni: îmbunătăţiri ale alimentării cu apă, reabilitări de drumuri şi şcoli, consolidarea relaţiilor Africa-Teleorman şi Europa-Teleorman. (Poate nu ştiaţi: Teleormanul e singurul judeţ din România reprezentat la Bruxelles!). Tot datorită domnului Dragnea se traversează cu bacul de la Turnu Măgurele la Nicopole, iar teleormănenii trăiesc înfrăţiţi cu francezii din Seine-sur-Marne.

Toate bune şi frumoase! În general, dl Dragnea pare a-şi fi ilustrat cu dexteritate (bine împachetată promoţional) «fişa postului», atunci cînd a avut un post de administrator local. Dar şef al celui mai mare partid din România? Al unui partid de stînga pe care, în plan european, îl asociem cu nume ca François Mitterand, Willy Brandt, sau Helmut Schmidt? Tartor al guvernării, neezitînd să-l obrăznicească soldăţeşte pe prim-ministru? (Mai nou, a te răţoi la dl. Cioloş a devenit, aproape, un joc de societate. Te miri cine – de la cîte un «comentator» nărăvaş pînă la eternul şi fascinantul Băsescu – se întrece în fandări vitejeşti şi sentinţe autoritare. Deunăzi, cineva mergea cu «înfierarea» pînă la capăt: Cioloş trebuie acuzat de genocid! O «ţară tristă, plină de omor!»).

Nu e cam mult? O avea dl. Dragnea măcar scurte accese de îndoială cu privire la anvergura proprie? Mici stupori, cînd vede unde a ajuns? Nu zic, faţă de Victor Ponta, e, omeneşte, ceva mai plauzibil (nici nu e greu!). E mai puţin locvace, mai puţin pus pe şotii, mai matur. Şi totuşi! În ce ţară «normală» un condamnat penal poate sta, atît de nonşalant, la rampă? În ce ţară «normală», electoratul se lasă încălecat, cu atîta «creştinească»îngăduinţă, de orice mic maestru al improvizaţiei de gaşcă? Liviu Dragnea nu e, cum spuneam, decît un caz între multe altele. E greu de argumentat cum poate ajunge o jurnalistă de duzină, cu aplomb de precupeaţă, primar al Bucureştiului. Sau cum (şi de ce?) ajunge Alina Gorghiu să fie urmaşa lui Ion C. Bratianu. Sau cum de ne trec pe dinainte, ca şi cum ar reprezenta ceva, figuri ca E.Nicolicea, I.Ghişe, C.Buşoi, M.Grapini, T.Atanasiu, B.Diaconu, N.Peia, C.Anghel şi mulţi, foarte mulţi alţii. Am devenit masa de manevră a unor închipuiţi golaşi, mai mult sau mai puţin agitaţi. Nu mă pot obişnui cu gîndul că asta merităm'', scrie Andrei Pleșu, într-un editorial pentru Adevărul.