Mătuşa lui Kim Jong-un, Ko Yong Suk, a povestit cum a fugit din Coreea de Nord în America, în urmă cu 18 ani, şi a ajuns în braţele CIA.
Nimeni din jurul ei nu ştie, însă, că ea este chiar mătuşa unuia intre cei mai mari inamici ai Statelor Unite ale Americii, liderul nord-coreean Kim Jong-un, infomează Washington Post.
De atunci, duce o viaţă anonimă în Statele Unite alături de soţul şi cei trei copii ai ei. „Prietenii mei de aici îmi spun că sunt norocoasă şi că am totul.", a spus aceasta.
Cei doi şi-au asumat alte identităţi în Statele Unite, iar Washington Post nu a dezvăluit în ce oraş locuiesc.
Femeia a avut o relaţie foarte apropiată cu actualul dictator, fiind cea care l-a îngrijit în perioada în care acesta a fost la şcoală în Elveţia.
Deşi nu au mai avut contact cu familia Kim de aproape 20 de ani, cei doi pot oferi informaţii importante pentru serviciile secrete americane despre misteriorul regim de la Phenian. Spre exemplu, Ko Yong Suk spune că Kim Jong-un s-a născut în 1984, şi nu în 1982 sau 1983, aşa cum se credea. De unde ştie asta?
Viitorul dictator s-a născut în acelaşi an cu primul ei fiu, iar ea este cea care le-a schimbat scutecele amândurora. De multe ori, agenţii CIA contactează cuplul pentru a identifica oameni în fotografii obţinute din Coreea de Nord.
Deşi trăieşte în SUA de aproape 20 de ani, Ri se declară şi astăzi un simpatizant al regimului de la Phenian şi speră să obţină aprobarea de a vizita din nou Coreea de Nord. Ambii se referă la nepotul lor doar folosind sintagma „Mareşalul Kim Jong-un”. Portretul pe care cei doi i-l pictează lui Kim este cel al unui om „născut să fie rege”. În 1992, Ko Yong Suk a sosit în Berna, Elveţia, cu Kim Jong Chol, fiul cel mare al lui Kim Jong-il. Kim Jong-un a sosit patru ani mai târziu, în 1996, când avea 12 ani.
Femeia spune că Kim Jong-un s-a comportat de mic ca un copil răsfăţat. „Nu făcea probleme, dar avea un temperament vulcanic şi o lipsă de toleranţă. Când mama sa încerca să îl certe pentru că se juca prea mult şi nu învăţa suficient, nu reacţiona, dar protesta în alte moduri, precum greva foamei”, povesteşte Ko.