UE cumpără prea multe echipamente de apărare fabricate în străinătate, în special din SUA, se arată în raportul lui Mario Draghi, șeful Băncii Centrale Europene

Țările Uniunii Europene cumpără prea multe din echipamentele lor de apărare din străinătate, aproape două treimi din acestea în Statele Unite, și nu investesc suficient în proiecte militare comune, a avertizat un raport de referință privind competitivitatea UE.

Între jumătatea anului 2022 și jumătatea anului 2023, 63% din toate comenzile pentru echipamente de apărare ale UE au fost plasate companiilor din SUA

De asemenea, cele 27 de state membre nu reușesc să folosească cât mai bine capacitățile de cercetare și dezvoltare ale Europei pentru a-și moderniza forțele armate, cu doar o fracțiune din nivelul investițiilor americane, se arată în raportul fostului premier italian și șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi.

Raportul vine în timp ce UE continuă să se lupte să găsească suficiente arme și muniții pentru a ajuta Ucraina să supraviețuiască războiului care a intrat deja în al treilea an.

Externe - 20 dec, 23:31

Armata SUA l-a ucis pe Abu Yusif, lider al Statului Islamic. Se afla într-o zonă controlată anterior de regimul Bashar al Assad și forțele ruse

„Europa își irosește resursele comune. Avem o putere mare de cheltuire colectivă, dar o diluăm în mai multe instrumente naționale și ale UE diferite”, spune raportul lui Draghi, care a fost realizat pe o perioadă de un an și este probabil să ducă la o revizuire a strategiei industriale a blocului.

O parte a problemei, a spus acesta, este eșecul de a investi în mod corespunzător în Europa pentru a crea firme de apărare mai puternice.
„Încă nu ne unim forțele în industria de apărare pentru a ne ajuta companiile să se integreze și să ajungă la rezultate maxime”, scrie în raport. Documentul a subliniat că „nu favorizăm nici companiile europene de apărare competitive”.

Raportul notează că, între jumătatea anului 2022 și jumătatea anului 2023, 63% din toate comenzile pentru echipamente de apărare ale UE au fost plasate companiilor din SUA și încă 15% la alți furnizori din afara UE.

Săptămâna trecută, Olanda s-a alăturat unei liste de membri ai UE pentru a comanda avioane de război F-35 fabricate în SUA cu buget mare.

În cele 27 de țări din 2022, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare pentru apărare s-au ridicat la 10,7 miliarde de euro (11,8 miliarde de dolari) – doar 4,5% din total – comparativ cu 140 de miliarde de dolari în Statele Unite, sau aproximativ 16% din toate cheltuielile pentru apărare.

Liderii americani i-au îndemnat pe aliații europeni să cheltuiască mai mult pentru apărare de mai bine de un deceniu

Aliații NATO – ai căror membri aproape toți fac parte din UE – au crescut cheltuielile pentru apărare de când Rusia a anexat Peninsula Crimeea a Ucrainei în 2014. Scopul lor este ca fiecare țară să cheltuiască cel puțin 2% din produsul intern brut pe bugetul național de apărare.

Liderii americani consecutivi i-au îndemnat pe aliații europeni și Canada să cheltuiască mai mult pentru apărare de mai bine de un deceniu, deși fostul președinte Donald Trump a fost singurul care a amenințat că va refuza să apere orice țară care nu respectă obiectivul. O mare parte din bani se duc în industria americană.

NATO estimează că 23 din cei 32 de membri ai săi vor atinge sau depăși obiectivul de 2% până la sfârșitul anului, în creștere față de doar trei țări în 2014. Cheltuielile occidentale pentru apărare au fost stimulate și mai mult de războiul din Ucraina.

În plus, aliații NATO doresc să dedice cel puțin 20% din cheltuielile lor naționale de apărare pentru echipamente noi majore. Aceasta include fonduri pentru cercetare și dezvoltare, care sunt esențiale pentru modernizarea forțelor lor armate.

Raportul a evidențiat deficiențele țărilor care investesc în industria lor națională de apărare, mai degrabă decât în ​​achizițiile comune. Când Ucraina a făcut apel la artilerie, de exemplu, țările UE au furnizat 10 tipuri de obuziere.

În schimb, avionul de transport cisternă multirol A-330 a fost dezvoltat în comun, ceea ce a permis țărilor participante să pună în comun resursele și să împartă costurile de operare și întreținere.