Acum 1.000 de ani, dieta oamenilor era bazată pe resursele disponibile și statutul social. Astfel că, în Europa medievală și în alte regiuni ale lumii, alimentele variau, iar diferențele între mesele săracilor și cele ale bogaților erau evidente.
Pentru oamenii săraci, alimentația era bazată pe produse accesibile și economice. Pâinea era printre alimentele cele mai consumate, iar cerealele precum porumbul sau ovăzul erau folosite pentru terci, supe și diferite mâncăruri, potrivit click.ro.
Legumele erau o sursă importantă de hrană, printre cele mai consumate fiind varza, morcovii, ceapa și rădăcinile de pătrunjel. În unele regiuni, cartofii erau cultivați, însă nu erau atât de răspândiți.
Lactatele erau o parte importantă a dietei, dar consumul lor era limitat. Laptele, brânza și untul erau produse în gospodării, dar adesea în cantități reduse. Săracii se bazau pe laptele de capră sau de vacă, care era adesea consumat proaspăt sau fermentat pentru a face brânzeturi simple.
Mesele oamenilor bogați erau mult mai sofisticate și variate. Acestea includeau alimente rare, iar fiecare preparat era făcut din produse de calitate. Cele mai frecvente preparate erau carnea de vită, porc, miel și păsări, care era gătită în diverse moduri.
Nobilii consumau foarte mult pește,care era servit în diverse forme, inclusiv conservat în sare și fum. Legumele și fructele pe care le consumau proveneau din regiuni îndepărtate.