Institutul „Elie Wiesel”, „mâhnit” după decizia BOR de canonizare a unor clerici cu trecut legionar: „Ridicarea între sfinți a unor persoane care au împărtășit valorile fascismului e consonantă cu etica creștină?”

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” s-a arătat „mâhnit” de decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) din 12 iulie de a include pentru aprobarea canonizării clerici care au exprimat opinii antisemite sau au promovat curentul toxic legionar, în anii ’30 și ’40.

Cine sunt clericii la care se referă Institutul „Elie Wiesel”

Institutul a detaliat, într-un comunicat, de ce consideră că respectivii clerici nu sunt deloc potriviți pentru canonizare:

Ilarion Felea (1903-1961) a desfășurat activități politice militante în timpul Statului Național Legionar ca membru al Mișcării Legionare și șef al cuibului legionar „Sf. Ioan” din cadrul Academiei Teologice Ortodoxe din Arad. Între 1944 și 1945 a fost internat în Lagărul de la Caracal prevăzut pentru foștii legionari. În plan publicistic, prin contribuțiile la revista eparhială Biserica și școala, Felea a făcut apologia Mișcării legionare și a programului statului etnocratic a lui Nichifor Crainic pe care îl caracteriza drept „cea mai prețioasă contribuție ce a dat-o spiritul românesc la opera de renaștere a statului român” întrucât viza și „distrugerea parazitismului iudaic” (Biserica și școala, nr. 7, 1940).

Eveniment - 31 oct, 23:57

Primul preot care îl apără pe IPS Teodosie după decizia Sfântului Sinod: „E o luptă împotriva Diavolului!”

Ilie Lăcătușu (1909-1983) a desfășurat activitate legionară în calitate de șef de cuib și ulterior de sector legionar. A luat parte la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în calitate de lider al unui grup insurecțional. Tot el a alcătuit liste cu adversari ai Mișcării Legionari ce urmau să fie împușcați după ce această grupare fascistă ar fi preluat în totalitate puterea. Între 1942 și 1943 a fost misionar al Bisericii Ortodoxe Române în Transnistria, o regiune aflată sub controlul statului român unde au fost exterminați zeci de mii de evrei în timpul Holocaustului.

Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicațiile de extremă dreaptă Calendarul și Porunca vremii articole unde a făcut apologia Germaniei naziste și a legăturii dintre ortodoxie și etnocrație. De asemenea, a avut contribuții importante în paginile revistei Gândirea unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte susținând legătura dintre ortodoxie și naționalism. Pe lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile Telegrafului român, revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului. Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susține că „Azi (22 septembrie 1940 n.n.) neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătăţii pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetăţuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. Îl revendică și alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârşit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru.” (Telegraful român, nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Național Legionar marchează înlăturarea acelor miniștri „care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim”.

Întrebarea Institutului „Elie Wiesel” pentru Patriarhul Daniel

Pe 11 iulie, Patriarhul Daniel afirma la ședința Sfântului Sinod al BOR că „sfinții canonizați sunt dați ca dreptar, măsură sau model de urmat. De aceea, ei sunt și învățătorii noștri prin cuvântul dreptei credințe, prin viețuire sau faptă și prin modul lor de a fi”.

În acest context, Institutul „Elie Wiesel” a lansat o întrebare: „Așa cum foarte bine a menționat Patriarhul Daniel, sfinții canonizați sunt dreptar, ne întrebăm, deci, dacă ridicarea între sfinți a unor persoane care, pe parcursul vieții, au împărtășit, prin vorbă sau faptă, valorile fascismului este consonantă cu etica creștină?”.