Românii din diaspora reprezintă o comunitate semnificativă, răspândită în întreaga lume, dar având o concentrare majoră în țările europene. În momentul de față, peste 5 milioane de români trăiesc în afara granițelor țării, potrivit statisticilor. Cele mai mari comunități din Europa, cu peste un milion de români, le regăsim în Italia și Spania, urmate de Germania și Franța.
Drepturile românilor lucrători în Europa sunt protejate de legislația Uniunii Europene care garantează libertatea de mișcare și muncă pentru cetățenii săi.
Astfel, românii au dreptul de a încheia contracte de muncă în aceleași condiții ca toți cetățenii țării gazdă, au dreptul la concedii de muncă plătite și alte beneficii legale, având în același timp dreptul de protecție a sănătății și a securității la locul de muncă. Ei nu pot fi discriminați pe baza naționalității în ceea ce privește angajarea, condițiile de muncă, remunerația și alte aspect legate de muncă.
Românii care au lucrat în țară dar și în state europene au dreptul, la împlinirea vârstei, la pensie comunitară. Altfel spus, statul în care se depune dosarul de pensie trebuie să ia în considerare și anii lucrați în altă țară europeană. Pentru românii stabiliți în străinătate, România trebuie să acorde pensia comunitară pentru cei care au muncit în țară mai puțin de 15 ani. Cu alte cuvinte, toate perioadele de muncă se iau în considerare la vechimea în muncă.
Problema pe care o întâmpină acum cei mai mulți români care au dreptul la pensie comunitară este aceeași legată de birocrație, de procedurile complicate, care diferă de la un stat la altul, dar și de lipsa unui sistem digitalizat. Așa s-a ajuns ca, de cele mai multe ori, oamenii să fie nevoiți să vină personal în țară, pentru a-și depune actele.
Pare absurd ca, în era digitalizării, oamenii să nu poată să-și depună actele online. Ei bine, nu se poate, întrucât Casa de pensii solicită ca actele să fie trimise pe fax, iar în Italia, acolo unde lucrează peste un milion de români, faxul s-a desființat! Dar în România, faxul este încă la mare cinste!
Violeta Alexandru, vicepreședinte Forța Dreptei și candidatul Alianței Dreapta Unită la alegerile europarlamentare, s-a implicat foarte mult în rezolvarea acestei probleme importante, încă din perioada în care era ministru al Muncii. În mandatul său a reușit să rezolve ca toate pensiile comunitare din Spania să fie soluționate în termenul legal și să demareze procedurile oficiale și în ceea ce privește colaborarea cu autoritățile din Italia.
Nu același lucru se poate spune despre rezultatele obținute de guvernarea PSD-PNL, în privința pensiilor comunitare. În momentul de față, situația recunoașterii drepturilor de pensie ale românilor care au lucrat sau lucrează în Italia este foarte dificilă.
Casele de Pensii din România au semnalat faptul că procesul recunoașterii drepturilor respective se desfășoară extrem de greoi, putând ajunge până la o durată de trei ani. Or, pentru unii pensionari, în mod dramatic, 3 ani poate însemna chiar viața care le-a mai rămas de trăit! Sau, poate, nici atât!
În Italia sunt peste un milion de români, iar numărul contractelor de muncă încheiate de aceștia în Peninsulă este de peste 600.000. Demersurile făcute de guvernul PSD-PNL nu au fost de natură să soluționeze cele peste 5.000 de dosare ale românilor care sunt întârziate, ci doar să smulgă promisiunea autorităților italiene să formeze profesional 10 funcționari, care să se ocupe special de dosarele întârziate ale românilor!
Cât privește situația pensiilor comunitare care trebuie plătite de România, situația nu este deloc fericită.
Anul trecut, în evidențele caselor teritoriale de pensii erau depuse peste 8.500 de dosare ale românilor care locuiesc în acest moment în străinătate și alte aproximativ 6.000 de cereri ale celor care s-au întors în România.
În prezent, sunt aproximativ 90.000 de români care locuiesc în diferite țări, dar primesc pensie și din România. Aceste cifre reprezintă însă, doar un tablou de moment, întrucât numărul românilor care se vor pensiona este în continuă creștere, iar problema va lua amploare și mai mare în câțiva ani, când urmează să intre la pensie așa-numita generație a decrețeilor!
Dacă în țările Uniunii Europene există totuși un termen limită în lege, termen care prevede durata de timp pentru soluționarea unui dosar, ei bine, în România nu există!
Legislația românească prevede doar un termen pentru admiterea sau respingerea cererii de pensionare, termen care este de 45 de zile.
În ceea ce privește pensiile comunitare și internaționale, legea românească stabilește un termen de șase luni pentru solicitant, termen în care acesta este obligat să prezinte documentele necesare stabilirii dreptului de pensie. Iar asta este tot!
Este incredibil, dar în legea românească un există un termen specific pentru casele de pensii de a răspunde cererilor sau de a emite decizii de pensionare.
În concluzie, dacă nu există niciun termen limită în care un dosar trebuie soluționat, este limpede că nimeni nu poate trage România de urechi că are dosare nerezolvate în termen legal, pentru simplul fapt că NU există un termen legal specificat. Dar asta este o altă problemă, pentru care așteaptă, în Parlament, o inițiativă legislativă depusă în acest sens.
Comandat de Partidul Forța Dreptei – Alianta Dreapta Unita
CMF: 41240007