Cine e îndrăgitul actor român care a ajuns să fie frate cu tatăl său adevărat. Povestea fabuloasă pe care foarte puțini oameni o cunosc

Un cunoscut și îndrăgit actor din România a ajuns să fie frate cu tatăl lui. El a jucat în peste 40 de filme și a murit în timpul unui spectacol, pe scenă.

Cine e actorul care a ajuns să fie frate cu tatăl său adevărat

Regretatul Cornel Coman, căci despre el este vorba, s-a născut pe 14 iunie 1936, în localitatea Livezile, județul Vrancea, într-o familie cu o situație materială bună. La un moment dat, a fost înfiat de bunicul lui, ajungând astfel să fie frate cu propriul său tată, informează Click.

Cum de s-a ajuns la acest lucru? Tatăl său adevărat, Alexandru, avea un magazin universal prosper, însă instalarea regimului comunist a adus persecuții și averea familiei a fost confiscată sub pretextul că tatăl său ar fi chiabur. Pentru a evita persecuția la facultate, Cornel Coman a fost înfiat de bunicul lui.

Știri Locale - 11 dec, 21:53

Numărul cazurilor de gripă s-a triplat, în Brașov. Diferență uriașă de la o săptămână la alta

Cornel a absolvit Facultatea de Teatru la vârsta de 27 de ani și a debutat pe scenă la Teatrul de Stat din Brașov, iar în 1965 a fost angajat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, unde și-a consolidat reputația ca unul dintre cei mai talentați actori ai generației sale.

Cum a murit Cornel Coman

Cornel Coman a ajuns să joace în peste 40 de filme, de la producții clasice precum „Mihai Viteazul” până la „Drum în penumbră”, unde povestea de dragoste din film cu Margareta Pogonat, colega lui,  s-a transformat într-o iubire adevărată în viața reală. El a fost căsătorit și cu avocata Letiția Maria Coman, care i-a dăruit un fiu. Cornel Coman a murit la vârsta de doar 44 de ani, pe 14 ianuarie 1980, din cauza unei boli necruțătoare.

„I s-a făcut fulgerător rău, pe scenă, într-o după-amiază nefastă de spectacol. S-a prăbuşit, cutremurat.  Aflat de câteva săptămâni sub supraveghere medicală, pentru stabilire de diagnostic, ieşea din spital cu ”bilet de voie”, ca să joace ultimele roluri ale vieţii sale.

A murit atins de o boală agresivă, care l-a devorat galopant. Nu părea să fi putut muri vreodată. Ne întâmpina întotdeauna calm, sau aparent calm, încordat pe dinăuntru, concentrat, sensibil, viguros.

Construit dintr-o fibră trainică, de frasin alb, surâzător şi îndatoritor, cu un bun-simţ moştenit, miraculos, de-a dreptul din moşii şi strămoşii Vrancei, ţara lui de naştere şi de veghe”, s-a scris în Revista Teatru, în 1981.