Eroism vs. răzbunare: Novak Martinovici, sârbul salvator din ţara lui „taci şi-nghite!”

Minutul 42 din meciul Petrolului cu Steaua va rămâne, fără îndoială, în istorie drept unul dintre cele mai violente momente petrecute pe terenul de fotbal. Momentul în care un suporter reuşeşte nu doar să intre pe teren în mijlocul partidei, nu doar să se apropie ameninţător de jucători, ci chiar să-i şi lovească într-un mod pe cât de brutal, pe atât de laş şi mişelesc nu poate reprezenta decât o pată în plus pe obrazul tuturor celor care ar fi trebuit să ia măsurile necesare la timpul potrivit pentru a preîntâmpina astfel de incidente.  

Atunci când măsurile de precauţie lipsesc cu desăvârşire nu mai rămâne decât prezenţa de spirit a celor care nu acceptă să fie călcaţi în picioare, nici la propriu, nici la figurat. Indiferent de consecinţe. Aşa s-ar putea traduce reacţia neaşteptată a lui Novak Martinovici, care l-a placat pe agresorul lui Galamaz într-un mod cel puţin egal celui în care suporterul înrăit a ales să-şi manifeste furia.  

Agresorul lui Galamaz a fost reţinut. Vezi AICI mai multe detalii

Externe - 14 nov, 12:51

Franța crește nivelul de securitate și mobilizează mii de polițiști în Paris, pentru meciul din Israel

Cât de corectă a fost, însă, reacţia sârbului, în condiţiile în care tocmai violenţa a fost cea care a oripilat în primă fază jucătorii, suporterii şi telespectatorii deopotrivă? Cum ar fi trebuit să reacţioneze şi în ce măsură era îndreptăţit să o facă un jucător, fie el din tabăra atacată? Aparent, nu destul cât să-i lase pe arbitri indiferenţi, dar îndeajuns cât să fie lăudat apoi de colegi, suporteri şi analişti.  

Eroul sârb vs. amorţeala generală  

Martinovici este la ora actuală un erou în ochii tuturor celor revoltaţi de starea în care s-a ajuns atât în fotbal cât şi în alte direcţii, unde sentimentul de siguranţă e demult pierit, iar apărarea este doar un alt lux aflat la graniţa dintre influenţă şi consecinţe.  

Într-un editorial intitulat „Bravo, Martinovici!”, Andrei Vochin redă evenimentele şocante petrecute duminică seară şi trage o concluzie justificată şi bazată pe adevăruri jenante petrecute numai în ultima perioadă: 

„Din această ţară în care noi, oamenii de rînd, plătim cu impozitele noastre forţele de ordine pentru a fi apăraţi. Din ţara asta în care jandarmul se întoarce cu spatele la agresor şi ceartă victima. Din România-n care 40% dintre cei care omoară pe şosele din culpă scapă fără o zi de puşcărie. Din ţara unde n-ai voie să-i bagi mîna în gît hoţului care-ţi intră-n casă de teama proceselor de tip aviatorul Iovan. Din spaţiul în care progenituri de Plăcintă calcă oameni cu maşina şi viaţa curge mai departe. Pentru ce ai făcut aseară, dă-mi voie să te felicit! Să-ţi spun un sincer „Bravo!” pentru că ai înţeles primul că locul în care te afli e o junglă în care cei plătiţi să ne apere ne rîd în nas, iar cei ce ne omoară se pregătesc să devină eroi.”. 

Ochi pentru ochi… 

La rândul său, Grigore Cartianu laudă reacţia promptă a lui Martinovici şi susţine că nu şi-a dorit nimic altceva în momentul în care a văzut imaginile, decât să se afle printre jucători: 

„Dintre toţi fotbaliştii de pe teren – români, portughezi, argentinieni, brazilieni -, a fost nevoie să se desprindă un sârb pentru a-l juca în picioare pe decerebrat. A luat cartonaş roşu – ei, şi? Pe cine interesează? În viaţă iei multe cartonaşe roşii, dar nu ai ocazia în fiecare zi să-ţi arăţi mândria, bărbăţia, camaraderia! La Ploieşti a fost un moment-cheie, iar sârbul nu l-a ratat.”, notează Cartianu. 

„Un singur lucru i-aş reproşa: că nu l-a izbit mai hotărât pe nemernic. Merita să uite pentru 30 de secunde că e sportiv, că se află pe stadion, şi să-şi imagineze că se află în propria-i casă când dă buzna peste el un tâlhar cu o bâtă într-o mână şi cu un cuţit în cealaltă… Orice om aflat în legitimă apărare, în situaţii-limită, are dreptul la 30 de secunde nebunie temporară; 30 de secunde în care arată comunităţii că, da, cavalerii dreptăţii n-au dispărut, ci doar s-au retras temporar în cărţile cu poveşti.”, mai scrie ziaristul. 

Concluzia lui Cartianu este formulată ca un îndemn pentru toate echipele: „luaţi-vă degrabă câte un sârb, pentru că nebuni se vor găsi destui prin tribune!”.

Reacţie eliminatorie 

Imediat după incident, atât Martinovici cât şi Răzvan Stanca au fost eliminaţi pentru că l-au lovit pe atacator cu picioarele. Preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, consideră că măsura a fost una îndreptăţită şi că „singurii vinovaţi sunt jandarmii”. 

„Părerea mea este că nenorocitul acela putea să îi şi omoare pe jucătorii Stelei, dacă avea un cuţit. Robert Dumitru a procedat exact ca la carte, nu am ce să-i imput. Ce am de reproşat am să-i reproşez lui Paul Cazan, care nu a chemat Jandarmeria. Dacă a chemat-o, atunci singurii vinovaţi sunt jandarmii. Conform regulamentului, Martinovic şi Stanca pot primi pedepse grave atunci când vor fi judecaţi de Comisie”, a spus Dragmomir, la DigiSport.

„Martinovici trebuia eliminat, putea să-l omoare când l-a lovit cu piciorul. Nu vă spun ce decizie va da Comisia în cazul lui, nu e treaba mea. Stanca şi Martinovici vor fi suspendaţi conform regulamentului”, a mai spus şeful LPF. 

Opinia este împărtăşită şi de preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, Ion Crăciunescu, care susţine că cei doi stelişti trebuiau eliminaţi. 

“Robert Dumitru a procedat corect eliminându-i pe cei doi stelişti”, susţine Crăciunescu.

Promptitudinea lui Martinovici este, fără îndoială, una de lăudat. Prezenţa sa de spirit a dus, cel mai probbail, la prevenirea unor incidente şi mai grave. Lipsa de reacţie din partea autorităţilor şi chiar a unora dintre jucători este de blamat. Rămâne, însă, întrebarea cât de inspirată a fost alegerea sârbului să răspundă cu violenţă unui act violent. Respectiv, care ar fi fost reacţia potrivită pentru a-şi apăra colegii, fără să rişte în acelaşi timp eliminarea.