Pe pagina de Facebook a pensiunii ”Ferma Dacilor” din Tohani, distrusă complet de incendiul devastator în care și-au pierdut viața opt persoane, a fost publicat un mesaj semnat „Familia Ferma Dacilor”, în care se susține că locația era „un loc sigur” și că deocamdată nu există o explicație pentru cauzele izbucnirii incendiului.
Mesajul postat pe pagina de Facebook a pensiunii lasă să se înțeleagă, puțin voalat, dar destul de explicit, că cei asociați proprietarilor unității turistice nu exclud ca ipoteză ca incendiul să fi fost declanșat de o mână criminală.
„Cu o durere de nedescris și greu de dus, pentru care n-am fost pregătiți în vreun fel în viața asta și cu care nu știm ce să facem sau cum să vedem vreo lumină, vă confirmăm că Ferma Dacilor, locul care ne-a fost și ne este în continuare acasă, a ars.
A ars de sus în jos. Nu ne ies calculele, ne dau cu virgulă explicațiile, nu știm, nu concepem. Așteptăm cu nerăbdare investigațiile autorităților pentru un răspuns și din primul moment colaborăm cu ele pentru a-l găsi. Nu va aduce liniște inimilor noastre, dar măcar vom porni de undeva”, se arată în mesajul respectiv.
„Cu multă durere vă spunem că în acest incendiu au murit oameni pe care îi iubim cu tot sufletul. Ne-au fost apropiați, de suflet, au fost familia noastră. Cum își poate cineva imagina că un om își poate pune proprii copii în pericol? Cum ne-am putea gândi că nu am făcut zi de zi tot posibilul și imposibilul ca Ferma să fie un loc sigur?
Și a fost un loc sigur. Au existat nenumărate momente în care locația noastră a fost plină până la refuz, în care, deși ne bucuram că și mai mulți oameni vor să ne treacă pragul, a trebuit să refuzăm pentru a putea trata corect toți oaspeții prezenți.
De acest Crăciun, ne-am adunat familie și puțini turiști cazați în căsuțele individuale. Am vrut să avem un Crăciun puțin mai personal, urmând să deschidem larg porțile pentru publicul larg de Anul Nou”, se mai arată în mesaj.
În aceste momente avem nevoie de o rugăciune pentru a ne îngropa copiii și prietenii apropiați. Oamenii noștri de zi de zi, copiii adorați din viețile noastre nu mai urcă soarele pe cer pentru noi. Ne dor inimile cum nu ne-au mai durut, cum n-am știut vreodată că-i posibil