Cale extraordinară de atac în dosarul „Gheorghe Ursu”: Parchetul General cere revizuirea deciziei prin care Curtea Supremă i-a achitat pe torționarii disidentului

Parchetul General a apelat la o cale extraordinară de atac și a cerut revizuirea deciziei prin care Curtea Supremă i-a achitat definitiv pe foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu.

Parchetul General cere revizuirea deciziei în dosarul „Gheorghe Ursu”

Procurorii Secției judiciare din Parchetul General susțin că acum există la dosar elemente noi, care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, ce pot duce la un verdict opus.

„În mod concret, în lunile septembrie și octombrie 2023, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o serie de înscrisuri conținând date și informații, însoțite de detalii tehnice apreciate ca absolut relevante și necesare înțelegerii datelor prezentate, referitoare la fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc represiunea exercitată de Securitate și calitatea de disident a victimei Gheorghe Ursu.

Totodată, în vederea documentării imparțiale și competente a realităților regimului comunist, cu precădere în ceea ce privește funcționarea aparatului de represiune a acestuia, dar și a celorlalte instituții ale regimului, PÎCCJ a primit sprijinul științific al Academiei Române, prin intermediul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, precum și al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în calitatea sa de agenție guvernamentală specializată în investigarea crimelor comunismului. Astfel, în luna octombrie 2023, a fost înaintat Materialul documentar întocmit de IICCMER, în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoțit de un material sintetic referitor la cazuistica și încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980-1989.

Așa cum se evidențiază în cererea de revizuire, faptele și împrejurările noi relevate de aceste materiale susțin o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de instanță și se circumscriu adevărului istoric, respectiv că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate și regim a reprezentat o constantă, regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilității sale și a disimulat represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliție, ca paravan al acțiunilor de poliție politică.

În ceea ce priveşte situaţia concretă a victimei Ursu Gheorghe, din noile înscrisuri reies elemente clare şi indubitabile ale faptului că acesta era considerat un opozant politic, iar faptele sale erau considerate ca făcând parte din categoria formelor celor mai grave de manifestare a opoziţiei faţă de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu.

Prin urmare, prin raportare la documentele menționate, procurorii au apreciat că rezultă date și împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și care pot conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate, solicitând Curții de Apel București admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și, rejudecând, condamnarea a doi dintre inculpați și încetarea procesului penal față de cel de-al treilea (decedat în timpul judecății) pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase”, a transmis Parchetul General, într-un comunicat.

Cum au argumentat judecătorii achitarea torționarilor lui Gheorghe Ursu

Amintim că, pe 27 iulie, un complet de trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus achitarea foştilor ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați că l-au torturat pe inginerul Gheorghe Ursu, unul dintre cei mai cunoscuți luptători împotriva regimului comunist. Acesta a murit pe 17 noiembrie 1985, la spitalul penitenciar Jilava, în urma bătăilor pe care le-ar fi primit de la cei doi.

În motivarea deciziei de achitare, judecătorii au susținut că victima „nu a fost un opozant al regimului comunist și nu s-a aflat în relații de adversitate cu organele de securitate ale statului, atât timp cât opiniile sale și dezacordul față de politica și conducerea de stat nu au fost făcute publice, nu a ajuns la cunoștința publicului larg pe vreo altă cale și nu au produs vreo consecință în realitatea exterioară (nu au fost de natură a propaga idei și concepții ostile ori de a instiga la acțiuni împotriva orânduirii socialiste). Opiniile și nemulțumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, dar nu a fost făcut public, fie prin materialele transmise la postul de radio „Europa Liberă” (așa cum a rezultat din declarațiile victimei), dar nu a fost menționat numele său, fie prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenția organelor de securitate, fiind arestat și deținut pentru infracțiuni de drept comun (infracțiunea de operațiuni interzise cu mijloace de plată străine)”.

„Anterior anului 1985, victima s-a bucurat de libertate de mișcare, călătorind de nenumărate ori în Occident, în scop turistic, așa cum rezultă inclusiv din propriile declarații (în 1974 la Paris, în 1978 la Viena – Veneția – Zürich -Paris – Barcelona – Madrid – Toledo – Granada – Cordoba – Paris, Londra – Burgas – Haga – Amsterdam – Köln, Viena – București, în 1980 în Grecia, Turcia, iar soția sa și în Israel).

În anul 1983, fiica victimei, B, a plecat definitiv din România în Statele Unite ale Americii, iar la sfârșitul anului 1984, victima H a obținut viză de a călători în SUA pentru a se întâlni cu fiica sa. Or, este de notorietate faptul că, în regimul comunist, orice deplasare în afara țării, în scop turistic, era un adevărat privilegiu de care nu se puteau bucura decât anumite persoane și sub un control strict din partea organelor de securitate”, au mai argumentat cei trei judecători.

Andrei Ursu, despre achitarea torționarilor tatălui său: O sentinţă scandaloasă, abjectă

Evident, decizia Curții Supreme l-a enervat pe Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu: „Este o sentinţă scandaloasă. Este o sentinţă abjectă. Probatoriul a fost foarte solid, covârşitor, dosarul are zeci de volume de mărturii care arată vinovăţia celor doi torţionari şi vinovăţia întregului aparat represiv care a acţionat în anii ’70- ’80 şi care a făcut multe victime”.

De altfel, verdictul a scandalizat opinia publică.

„În motivarea Curții scrie că „este totuși dificil de considerat că victima a fost un adevărat disident politic. Într-adevăr este de notorietate că în regimul Comunist orice părăsire a țării era o adevărată raritate, fiind făcută numai de anumiți cetățeni, sub control strict raportând la organele de securitate orice mișcare. Însă victima care avea un fiu stabilit legal în SUA nu numai că nu a fost dat afară din serviciu dar a și făcut toate concediile numai în străinătate neexistând țară din Europa, practic nevizitată de acesta”…Formidabil! Exact ce a făcut Securitatea atunci în 1985, adică i-a înscenat după ce a început să îl ancheteze pentru scrisoarea trimisă Europei Libere, i-au înscenat un proces de drept comun, pentru deținerea sumei de 17 dolari, același lucru îl face această Înaltă Curte de Casație”, a explicat gazetarul Cristian Tudor Popescu.