Dosar de Politician: Cazul Arafat și nevoia de adevăr (VIDEO)

Silviu Mănăstire a vorbit joi la ”Dosar de politician” despre cum s-a vândut Raed Arafat intereselor politice.

Raed Arafat, marele șef al Departamentului Național de Situații de Urgență, clamează că este victima unei asemenea campanii oculte declanșate de jurnaliști, printre care se numară și emisiunea Dosar de Politician. În mod obișnuit, Raed Arafat nu ar fi fost subiectul unui dosar de politician pentru că domnia sa era până acum patru ani un veritabil tehnocrat. Cel puțin la prima vedere.

Nevoia lui Raed Arafat de putere, dorința necontrolată de imagine, l-au făcut să accepte acum doi ani să se vândă intereselor politice ale lui Victor Ponta și Gabriel Oprea. A devenit, cu alte cuvinte, politician fără carnet de partid. Imaginea profesionistului Arafat a fost pusă în slujba candidatului la prețedinție Victor Ponta. Acum, în mod normal, Raed Arafat regretă asocierea politică cu Oprea și Ponta. Faptele, însă, răman, iar Arafat trebuie să dea explicații.

Cei 60 de morți ai tragediei de la clubul Colectiv nu mai pot fi ignorați, iar Raed Arafat nu se mai poate ascunde în spatele jurnaliștilor care l-au protejat și promovat ani de zile. Informațiile arată că, în ianuarie 2014, pentru a acoperi dezastrul accidentului din Munții Apuseni, în care a fost implicat pilotul Adrian Iovan, premierul Ponta și Oprea au gândit o strategie de imagine.

Arafat a preluat tot sistemul național de urgențe, reunit sub titulatura de Departament Național, și a acceptat o funcție de secretar de stat, inventată pentru el în Ministerul de Interne. Sistemul de urgență 112, găsit vinovat pentru accidentul din Munții Apuseni, IGSU, adică pompierii, sistemul SMURD din cadrul Ministerului Sănătății și toate celelalte entități i-au fost puse la dispoziție lui Arafat în ideea că acest om, considerat providențial, le va putea îmbunătății, le va putea coordona, astfel încât să nu mai existe tragedii naționale. Însă, sistemul lui Arafat a dat chix.

La scurt timp s-a petrecut accidentul de pe lacul Siutghiol: atunci, Raed Arafat, aflat pe culmile puterii și influenței sale, a reușit să convingă opinia publică  de faptul că mortul este de vină, adică pilotul inconștient care a zburat paralel cu luciul apei, asta deși informațiile arătau că elicopterul prăbușit a fost modificat de „specialiștii” de la SMURD – inițial, elicopterul putea ateriza pe apă, deoarece fusese dotat cu flotoare. A trecut și acest accident, iar opinia publică l-a crezut pe salvatorul Raed.

În noaptea tragediei de la clubul Colectiv și în zilele următoare opinia publică l-a crezut iar și iar pe salvatorul Raed, deși apoi au apărut informații succesive că pompierii știau că aici se organizează concerte, că pompierii au fost la club să încaseze sponsorizări. Și mai grav, acum, presa a arătat că spitalele din România nu erau dotate astfel încât să gestioneze peste 180 de răniți grav prin arsuri de gradul 3 și 4.

Raed Arafat și specialiștii din Ministerul Sănătății puteau activa o clauză umanitară europeană pentru a transporta răniții în spitale performante din Europa. Nu au facut-o, pretinzând că au situația sub control. Între timp, în câteva săptămâni au murit circa 30 de tineri răniți grav. Acestea sunt faptele. Raed Arafat continua să pretindă că nu are nicio vină pentru nimic: la fel au pretins și Ponta, și Oprea și primarul Piedone.

Orgoliul lui Arafat îl impiedică să-și asume o vinovăție morală în condițiile în care nimeni încă nu-l acuză de nimic ilegal. Frica cea mare a lui Raed Arafat este însă alta: el știe că în acest moment nu poate fi acuzat de ceva concret în cazul tragediei de la clubul Colectiv. Și poate nici nu este vinovat cu ceva. Ce știe însă Arafat este că odată plecat de la vârful sistemului pe care l-a creat și controlat în ultimii 10 ani, inevitabil, oamenii vor vorbi.

Asta este frica lui Arafat: că oamenii vor vorbi. Oamenii care știu au început deja să vorbească. Lucrurile sunt cunoscute și bine documentate tocmai de instituțiile care într-un fel l-au protejat. După tragedia de la Colectiv, care a bulversat România, măcar câteva lucruri să rămână în amintirea și memoria celor dispăruți: curajul de a vorbi, de a denunța minciuna, falsul și înșelătoria.