Stenogramele din dosarul „azilele groazei” scot la iveală noi detalii îngrozitoare. Victimele ar fi fost jefuite de apartamente și pensii

„Roxana-Maria” (neidentificată, până în prezent, cu date de identitate complete și cod numeric personal) a Centrului Rezidențial de Îngrijire și Asistență Persoane Dependente „Casa Cora”: M-am supărat și pe doamna asistentă…pe doamna…
Angajat: Lăcră…
Roxana-Maria: Nu știu…stai…cum o cheamă…
ANGAJAT: Lăcrămioara…sau cum o cheamă…Luminița.
Roxana-Maria: Poftim?
ANGAJAT: Luminița o cheamă, nu?
Roxana-Maria: Da, doamna Luminița. O întreb și eu…vă rog frumos din tot sufletul dumneavoastră…cum se…am întrebat-o pe doamna Cristina: „Tu ai zis prima dată că nu ești tutorele meu, e domnul Mihai de la Primărie. Nu ai spus tu cu gurița ta prima dată că e…nu ești tutorele meu. Și acuma de ce îi spui la domnul…la doamna Vali, de la…de la…Bălăceanca, că ești tutorele meu?
ANGAJAT: Tu ești supărată pe asistentă sau…
Roxana-Maria: Poftim?
ANGAJAT: Cine…
Roxana-Maria: Da…e foarte supărată…asistenta…
ANGAJAT: Dar cine…cine ți-a luat banii tăi? Banii tăi cine îi ia?
Roxana-Maria: Poftim?
ANGAJAT: Pensiile tale cine le ia?
Roxana-Maria: Pensiile mele…eu nu le-am mai văzut, domnul…nu știu cum vă cheamă…
ANGAJAT: XXX
Roxana-Maria: Domnul XXX…nu le-am mai văzut de atâtea luni de zile.
ANGAJAT: Cine le ia?
Roxana-Maria: Nici mama, nici surorile mele. Eu nu m-am deci…eu nu m-am…eu vreau ca să îmi fac un viitor, să nu stau toată viața aici, pe patul unui azil…nu…că nu sunt babă, nu sunt…nu…mă duce capul…nu sunt oloagă…nu sunt…m-ați înțeles?
ANGAJAT: Aham.

Vânzare apartament victimă

MANAGER: Am fost de i-am făcut lu ăla buletinul, că nu avea buletin, ca să dau la Autoritatea Tutelară. Trebuie să vină de la Autoritatea Tutelară să-i facă ăăăă…, apartamentul și să ne dea acceptul, ca să poată să vină Nae, să facă poze, să-l mărităm.
DOAMNĂ: Îhî! Îhî!
MANAGER: Că mai repede scăpăm de ăla decât de …
DOAMNĂ: Îhî! Îhî!
MANAGER: Na, e cu trei camere, două băi, îți dai seama, că nu l-as da pentru nimic în lume, că am doi copii.
DOAMNĂ: Unde e? Unde este?
MANAGER: Ăăăă…, pe Gârleni, unde e bre!? Ieși încolo înspre Bragadiru, în Ghencea.
[…]
MANAGER: …și dacă nu sunt bani!? Și să-l închiriez, să mă doară capul…
DOAMNĂ: A…!
MANAGER: ”Vino că s-a stricat nu știu ce, vino că m-a inundat vecinul…, vino că m-a inundat …(indescifrabil).
DOAMNĂ: Da, păi eu nu l-am vândut pe ăla cu patru camere, tot de-aia!? Zic:”ia, că-l vindem, și scăpăm! Bine, e luat în rate, nici nu merită să mai stai să plătești ratele.
MANAGER: Adică…și știi cum e! Mă mai salvează pe mine să-l mai mânjesc pă omul ăsta cu ceva. Până rezolv și cu Ștefăneștiul, până rezolv și cu Oltului. Mai mă agăț și eu de ceva, că na! Cică e vreun 80.000.
DOAMNĂ: Bine, mă, fetiță!
MANAGER: 70-80, cică așa ar fi prețul p-acolo.
DOAMNĂ: Da! Păi… Să ne documentăm, vedem ce e acolo și … E nerenovat, nu? Nu e renovat.

Citește stenogramele integral pe Buletin de București.