Cesonia Postelnicu, alias Geta din Liceenii, a trecut prin înfometare și suferință: „Educația se făcea cu riglă”

Cesonia Postelnicu, cunoscută pentru rolul Geta din filmul „Liceeni”, una dintre cele mai de succes pelicule românești.

La vremea respectivă, actrița avea doar 17 ani și era pentru prima dată când juca într-un film. Timpul a trecut, iar în prezent, Cesonia Postelnicu are o carieră de peste 35 de ani în teatru și cinematografie.

Cesonia Postelnicu, despre drama care i-a marcat copilăria

Copilăria actriței a fost greu încercată de soartă, în ciuda succesului pe care l-a cunoscut mai târziu. „Geta” a vorbit despre cel mai mare vis al său care a venit la pachet cu multă suferință și o povară prea greu de dus.

Ajunsă la vârsta de 55 de ani, actrița este aceeași fire energică, cu zâmbetul pe buze și mereu optimistă. Însă, actrița ascunde în suflet o adevărată dramă, de care povestește cu ochii în lacrimi.

Cesolnia Postelnicu s-a născut într-o familie de actori, iar mai târziu avea să ajungă și ea pe marile scene ale teatrelor din țară. Însă, înainte de a deveni una dintre cele mai apreciate și îndrăgite actrițe, „Geta” avea un alt vis, acela de a deveni balerină.

A fost susținută de bunici și au trimis-o la o școală de coregrafie din județul Cluj. Cu toate acestea, condițiile pe care a fost nevoită să le îndure în internatul școlii respective au făcut-o să renunțe la acel vis.

„Am rămas la bunicii mei din Bacău până la vârsta de 13 ani. Am fost dată la balet de la 3 ani până la 13 ani. Îmi doream să ajung balerină când voi fi mare. În clasa a IV-a, bunicii mei au hotărât, împreună cu mine, care eram înnebunită să fac balet, să mă trimită la Școala de Coregrafie din Cluj. Am dat examen și am intrat, apoi am stat acolo doar un an, din cauza condițiilor foarte, foarte grele de la cămin. Dacă îmi amintesc bine, eram 40 de copii în camera în care dormeam. La internat eram și băieți și fete, ceea ce nu era o problemă pentru că eram foarte mici, însă programul era cumplit. Ne trezeam la 5-6 dimineața, ne spălam, ne îmbrăcam în uniformă, mergeam să luăm micul dejun, dar, fiind foarte mulți, trebuia să stăm la coadă în afara sălii de mese până ne venea rândul.

Este foarte important să faci ce-ți place. De prieteni te mai desparți, de un bărbat mai divorțezi, dar de meserie mai greu sau poate niciodată. Cu meseria mergi toată viața și trebuie să fii în simbioză cu ea, să fie cel mai bun prieten al tău”, a mărturisit actrița, potrivit Cancan.

„Nu mănânci orice și nu mănânci cât vrei”

După 1 an petrecut la internat, actrița i-a cerut bunicii sale să o ia acasă pentru că nu mai putea face condițiilor. Cu lacrimi în ochi, Cesolnia Postelnicu a povestit cum acea etapă i-a marcat întreaga copilărie.

„Mâncarea balerinilor este cântărită. Nu mănânci orice și nu mănânci cât vrei, iar când ești copil, suferi că nu poți mânca ceva dulce. Făceam acolo și școala, deci programul meu arăta astfel: aveam cursuri, ore de balet, care erau multe în fiecare zi și foarte grele și dureroase dacă mișcai un deget.

Se făcea educație cu rigla, condițiile de internat erau grele – clădirea nu arăta bine și nu era foarte curat. Totuși, experiența a fost minunată. Cu lacrimi în ochi, după un an de zile, fiind și foarte departe de bunici și de casa copilăriei mele, am rugat-o pe bunica să vină să mai ia, să mă retragă, pentru că nu puteam să fac față”, a declarat Cesolnia Postelnicu.