"Îi visez pe toți că scapă… Fericiți și frumoși!". Amintiri din infern povestite de un doi tineri care au scăpat din flăcările de la Colectiv: Cei care au ars peste mine au murit ca să trăiesc eu

Mărturii cutremurătoare vin și din partea supraviețuitorilor din incendiul de la clubul Colectiv. Radu și Georgiana, un cuplu de care a fost în clubul Colectiv în seara de 30 noiembrie, le-au povestit jurnaliștilor de la EVZ cum au reușit să scape cu viață din iadul care s-a dezlănțuit la fosta fabrică Pionierul din Capitală.

Peste el a plouat cu bucăți de carne arsă. Carne de om. A căzut și s-a făcut punte pentru alții. A fost călcat în picioare și s-a ales cu o coastă ruptă și altele deplasate. A tras în piept un amestec de gaze, și abia după două săptămâni respiră, cât de cât, normal.

„Un gând mă tot urmărește, de câteva zile. Anume că respir cu oamenii care au ars în jurul meu. Am scrum din ei, în plămâni…”, a declarat, în șoaptă, bărbatul.

Eveniment - 21 nov, 14:22

Incendiu devastator într-o comună din Suceava. Doi copii și-au găsit sfârșitul în casa cuprinsă de flăcări

Prietena sa nu își amintește cum a reușit să iasă din încăpere. Acolo, în genunchi, buimacă, și-a strigat iubitul până și-a pierdut vocea, povestește sursa citată. La fel ca Georgiana, torțe umane ieșeau urlând din crematoriul de pe strada Tăbăcarilor.

Cei doi au fost externați deja. Acum încearcă să scape de coșmaruri și să meargă mai departe.

Sculptorul Radu Gabriel Zamfirescu are 37 de ani și e Art Director în publicitate. Are doi copii, preșcolari, din prima sa căsătorie. Iubita sa, Georgiana Chirea, e cu 11 ani mai mică și e juristă.Le place rock-ul, dar ajung rar la concerte. La Goodbye to Gravity au mers cu drag pentru că Vlad Țelea, chitaristul trupei, le este prieten.

„Păi, sunt prieten, de o viață, cu Vlad Țelea, chitaristul trupei Goodbye tu Gravity. Practic, am supt același lapte! El e cu zece zile mai mare și ne-a alăptat mama pe amândoi… Mama lui nu avea… Suntem, cumva, frați de lapte!”, se destăinuie Radu.

„Erau tineri, oameni frumoși. Nu mai văzusem demult așa oameni frumoși”, povestește Georgiana.

Cei doi au stat chiar lângă stâlpul care a luat foc: “Chiar acolo am stat. N-am mai apucat să vorbim cu Vlad, că era în pregătiri”.

Spațiul era, evident, inadecvat pentru un concert rock, susține tânăra: “Era muzica foarte tare. Mi-am acoperit urechile și-mi venea să ies afară!”

Rudu și-a luat o bere, Georgiana o apă tonică. Ambii sunt fumători și au remarcat că nimeni nu prea fuma. „Nici băuți nu erau tinerii. Mă uitam atent, că nu mai fusesem de ceva vreme la un concert… Mă simțeam cam bătrân, dar mă bucuram de bucuria lor”, se confesează bărbatul.

„Un puști se uita la Vlad și a zis: Are o fetiţă foarte frumoasă. Probabil că-l cunoștea…”, își amintește tânăra.

Cei doi veniseră cu o prietenă comună, Ana Maria. Erau cu paharele în mâini și nu puteau nici să aplaude, nici să danseze. Atunci s-au îndreptat spre stâlpul ucigaș.

„Avea un raft pe care am pus paharele. Am stat acolo vreo 20 de minute. Soția lui Vlad ne-a întrebat dacă, după concert, mergem împreună acasă, că stăm în același bloc… I-am zis că da. Am dansat și am cântat cu ei! Prietena noastră s-a dus către boxe. Așa îi plăcea ei. Apoi a venit și mi-a zis să mergem la toaletă”, povestește Georgiana.

S-a bucurat, că o dureau urechile: „Am plecat la budă. Era cu două minute înainte să înceapă… Nu mi-am făcut buzele și m-am spălat pe mâini repede. Mă grăbeam pentru Ana Maria”.

 În toaletă mai erau două fete. „Își făceau selfie-uri… Ele au murit!”, își face cruce fata. Tot acolo era și femeia de serviciu care venise la slujbă în locul unei colege. „I-am zâmbit”, își amintește Georgiana.

Când a ieșit din toaletă, Georgiana a văzut flăcări pe tavan. „Am fugit! Ana Maria m-a apucat de mână și am tras-o după mine! În fața noastră erau doar bărbați masivi care se îngrămădeau să iasă afară!”, descrie panica ce cuprinsese întregul club.

A auzit pe cineva strigând: „O să explodeze!”. „Atunci a început dezastrul! Eram prinsă între bărbați și un băiat a căzut în fața mea! Am sărit…”

Câțiva metri mai încolo, fără să se vadă unul cu altul, era Radu: „Iubita mea era la toaletă când am văzut prima flacără lângă mine, la un metru deasupra! Nu mi-am dat seama de gravitate. M-am dat mai în spate, că un băiat încerca să stingă focul cu o bere agitată. După el a apărut un bodyguard foarte mare cu un extinctor foarte mic! Omul citea instrucțiunile și încerca să-l desigileze. În zece secunde focul a luat-o pe tavan”.

De acel moment, Infernul își deschisese poarta. Radu Zamfirescu a vrut să se ducă după prietena sa. Dar nu știa unde era toaleta, că era prima oară în Colectiv. Oamenii l-au luat pe sus și l-au trântit pe jos. L-au călcat în picioare.

„În dreptul tocului ușii de la intrare era să zdrobesc o mititică… Am vrut s-o protejez și am căzut. Zeci de oameni au trecut peste mine!”, se înfrigurează supraviețuitorul.

 Și-a rupt o coastă și are alte câteva deplasate. Dar pe moment, adrenalina l-a anesteziat.

 „În spatele meu sfârâiau oameni care ardeau și urlau. Mi-am zis că ăsta e sfârșitul… Mirosea a fum chimic, nenatural. Când am ieșit, nu știu când, aveam glazură de funingine pe buze!”, te înfioară omul care zice că a văzut iadul.

A scăpat, miraculos, cu câteva arsuri superficiale pe mâini și părul puțin pârlit. Plus niște dificultăți la respirație. Și pronunță rar, să-ți intre bine în cap: „Mi-au căzut pe mâini bucăți de carne arsă din oamenii care treceau peste mine”.

 „Culmea e că nu cred că sunt traumatizat psihic. Nu încă…”, spune acesta.

O perioadă lipsește din memoria sa. A leșinat câteva clipe. S-a trezit printre oameni care se mișcau peste el. „Cei de sub mine nu mișcau. Eram cu fața în sus deși căzusem pe burtă. O fată mă ținea de mână și-mi repeta: «O să fie bine!». N-am văzut-o nici atunci și nici dupaia”. Culcat fiind îi împingea spre ieșire pe cei care-l călcau în picioare. Se proteja, oarecum.

„Îmi aduc aminte fețe de fete disperate. L-am văzut pe Pascu, basistul, fără păr în cap și cu ochii injectați. A ieșit înaintea mea!”. Lângă el ardea de viu un om: „Striga la altul să-l stingă și nimeni nu-l ajuta…”. Radu fumează țigară de la țigară. La fel și prietena sa. Din când în când scoate un spray pentru astmatici și inspiră pe gură. Își amintește că era aproape descălțat de o cizmă. Când a fost în stare să se ridice a ieșit. Era lângă intrare: „Nu știu ce era afară. Vedeam doar niște siluete. Printre care a Georgianei”. Trecuseră  20 de minute de foc, la propriu. El înăuntru, ea afară.

Georgiana are flash-backuri. „Eram într- o hală… Am văzut o fată arsă complet! I se vedeau doar ochii. Mergea ca un zombie. Ieșea fum din ea și îi cădeau de pe corp bucăți de material și carne. Nu mai știu exact cum, eu și cu prietena mea ne-am strecurat și am ieșit afară. Unii fugeau, alții ieșeau arși…”, detaliază ea.

Ajunși afară s-au confruntat cu al doilea haos – al sirenelor.Au plecat acasă, pentru că Radu nu a vrut la spital. Peste noapte însă, durerile au devenit insuportabile și au mers la Spitalul Colentina.

„M-au investigat sumar și m-au trimis acasă. Nu păream că aș fi prea afectat… “, spune Radu.

După trei zile a ajuns la spital cu dureri în piept și respirație groaie. El, săracul, a crezut că era vorba de un banal atac de panică. De fapt, avea o coastă ruptă, alte câteva deplasate și o intoxicație chimică. A stat zece zile internat ambulatoriu și acum e cât de cât în regulă. Ea, în schimb, e mult mai marcată. Se dă jos din pat, noaptea, și deschide fereastra. Abia apoi se trezește, de la frig. Radu are puterea să râdă: „Eu visez frumos! Neașteptat de frumos! Îi visez pe toți că scapă… Fericiți și frumoși! Varianta cenzurată…”.