Salvator: Am găsit o fată care cred că a avut o bluziţă mai sintetică şi se topise pe ea, se vedea cum era prinsă de piele. Prin club erau geci, telefoane. Sunau rudele. Am văzut pe unul că suna "Naşa"

Unul dintre salvatorii care s-a dus voluntar vineri seară să dea o mână de ajutor la scoaterea victimelor din clubul incendiat a declarat pentru Mediafax că în interior au rămas haine, genți, ghete și zeci de telefoane care sunau întruna.

Bărbatul, angajat al ISU București, era, vineri, în ziua sa liberă. La cinci minute după ce s-a dat alarma, bărbatul a ajuns la fața locului îmbrăcat în civil.

Din cauza lipsei echipamentului, s-a alăturat colegilor săi care preluau victimele care erau scoase de echipele din interior pentru a vedea dacă mai sunt sau nu în viaţă, iar pe cei care mai aveau puls îi transporta către ambulanţe.

Eveniment - 18 sep, 16:58

Ce a făcut înainte de a merge la Casa Poporului individul care a dat foc unui magazin din interiorul Parlamentului. Noi detalii ies la iveală

„Când am ajuns eu, erau peste tot cei cu arsuri mai superficiale, iar la intrarea în club erau zeci de victime inerte, scoase de colegii mei. De acolo trebuia să îi preluăm noi. Cei care au acţionat în interior îi scoteau afară imediat ce îi găseau, fără să ştie dacă mai erau sau nu în viaţă. Erau şase sau şapte echipe înăuntru, de câte două sau trei persoane, şi îi scoteau unul după altul. Când am ajuns eu, în faţa clubului erau scoase şi întinse pe jos cel puţin 20 de victime”, a povestit bărbatul.

„Toţi cei pe care a trebuit să îi verificăm rapid, după ce erau scoşi la intrarea în club, nu mai erau conştienţi. Erau arşi. Am găsit o fată care cred că a avut o bluziţă mai sintetică pe ea şi se topise pe ea, se vedea cum era prinsă de piele, şi mai avea sutienul. Bluza nu a ars, pur şi simplu s-a topit pe ea de la temperatura aia. Un altul era în pielea goală. Mai avea doar chiloţii pe el. Nu ştiu ce s-a întâmplat şi cum ajunsese aşa. Era o imagine de groază. Ca într-un film de groază: care arşi, care dădeau din câte o mână, dar de fapt erau nişte spasme, la nas şi la gură toţi aveau funingine”, a spus salvatorul.

După un timp, însă, nu mai existau tărgi pe care să fie transportate victimele și „am fugit din ambulanţă în ambulanţă şi abia am găsit una. Iar după ce am cărat victima cu targa am constatat că nu mai erau ambulanţe goale, nu aveam unde să îl băgăm. Deschideam uşa şi nici nu apucam să întrebăm că ni se spunea: nu mai avem loc. L-am lăsat acolo cu un băiat. L-am întrebat dacă a făcut cursul de prim-ajutor şi i-am zis să stea pe el şi am plecat înapoi. I-a făcut masaj cardiac până a venit ambulanţa. Nu mai ştiu când a venit să îl ia, dar ştiu că trăia. Era clar în stare gravă, dar se vedea că trăieşte. Mai ridica câte o mână. Pe cei care îi vedeam că nu mişcă şi nu mai au puls, îi dădea într-o parte”.

Înăuntru nu a reușit să intre pentru că „era un fum dens, un miros greu. Nu aveai nicio şansă să rezişti fără mască. Am intrat ulterior să verific dacă nu a mai rămas cineva după bar, într-o încăpere mică din spatele barului, un fel de depozit al lor. Ne-am uitat sub scenă, ne-am uitat peste tot. Prin club erau geci, telefoane. Pe o boxă de acolo erau o grămadă de telefoane şi sunau întruna. Sunau rudele. Am văzut pe unul că suna „Naşa”. Pe toate canapelele erau genţi, haine, pe jos erau o gramadă dă alte lucruri”.