Confesiuni cutremurătoare ale unei mame care a văzut cum fiica ei moare de cancer (VIDEO)

Confesiuni cutremurătoare ale unei mame care a văzut cum fiica ei moare de cancer (VIDEO)
Foto: captura video.

O femeie din Moldova avea două fiice și își reîncepuse viața la București după două relații eșuate. Se simțea fericită până când fiica sa mai mare, în vârstă de doar 10 ani, a fost diagnosticată cu cancer, transformându-i viața într-un coșmar. Timp de aproape doi ani, a luptat alături de copila sa împotriva acestei boli nemiloase, însă cu toate eforturile lor, copila a decedat.

Maria a devenit mamă la 17 ani

„Eram clasa a 9-a când m-am cunoscut cu un băiat. Eram o copilă, am trăit un an și am rămas însărcinată. Eram foarte fericită, nu înțelegeam eu ce înseamnă să fii mamă. Am lăsat copilul, deși multe persoane îmi spuneau să fac avort. Am decis să las copilul, îmi era frică, dar dacă fac avort acum și peste ani nu voi mai putea rămâne însărcinată?

Am născut o fată minunată, sănătoasă, deși era mică, de 2,3 kg cred. Am născut la 17 ani, eram cea mai fericită că am devenit mamă. I-am pus numele Vlada. Cu tatăl său am trăit câteva luni, dar nu se schimba, venea servit acasă, mă lovea, era vai de capul lui”, a relatat femeia, stabilită cu traiul la București.

A urmat plecarea și o perioadă deloc ușoară pentru Maria și fetița sa.

Jumătate de an au stat la o casă pentru mame cu copii din Căușeni, apoi a plecat în Rusia, la fratele său, dar peste câteva luni a revenit în țară.

Peste 2 ani, Maria și-a refăcut viața și a mai născut o fetiță: „Eram mândră că am 2 fetițe, două surori, e cea mai mare bucurie pentru o mamă. Relația nu a mers nici de această dată, iar peste 7 ani a eșuat total.

Era plecat în afară, era o diferență între ani, la început îmi plăcea de el, îl iubeam, dar peste o perioadă s-a stins dragostea care a fost la început. După 7 ani am fost de acord ambii să ne despărțim. Nu am vrut să dau un exemplu greșit copiilor. Am plecat cu fetele în România, mi se părea că nu le pot oferi un viitor aici. Am început să muncesc, Vlada mea stătea acasă cu Ana, era foarte responsabilă, matură, aveam încredere absolută în ea”.

Femeia și-a refăcut viața

Între timp și-a refăcut viața: „Am întâlnit un bărbat și acum suntem împreună. Vlada îl iubea foarte mult, într-o zi l-a întrebat „se poate să îți spun tati?”. El a rămas șocat. Zice: Da, dacă vrei, poți să îmi spui și Bogdan, că nu mă supăr”.

Totul părea perfect până în clipa când au aflat despre boala Vladei.

„Într-o zi îmi spune Vlada că o doare piciorul. A început a șchiopăta. Nu înțelegeam motivul. Acum era tot bine, acum începea să o doară piciorul. Chiar plângea. Ne-am dus la un spital privat, la un pediatru. I-am făcut un CT (n.r. tomografie computerizată). Peste 2 zile am mers din nou la doamna pediatru, cu rezulatele. Se uita la mine, la Vlada și la foaie, așa m-a ținut vreo 3 minute, apoi mi-a spus că Vlada are cancer. Am întrebat-o dacă glumește. Vlada a făcut biopsia peste o săptămână, au diagnosticat-o cu osteosarcom(n.r. cancer al oaselor).

„Dacă mai lași așa, veți ajunge la moarte”

Din acel moment, timp de 1 an și 8 luni, Maria a luptat, alături de fiica sa, cu boala nemiloasă.

„Prin legături am ajuns la spitalul din Cluj, medicii când o vedeau… Ea era ok, mergea, dar o apucau des durerile, avea perioade când o durea și îi trecea. Medicul m-a sunat și mi-a spus: luați autocarul să ajungeți cât mai repede la Institutul Oncologic din Chișinău, dacă mai lași așa, veți ajunge la moarte, e foarte grav.

Peste 2 zile, mama și fiica au ajuns la Chișinău, iar Vlada a fost internată în Institutul Oncologic. „Ea nu și-a dat seama deodata ce înseamnă cancer. Când am intrat în secție a rămas șocată, acolo toți copiii erau fără păr. Ea venise așa de veselă, s-a uitat la mine și m-a întrebat: o să fiu și eu fără păr? I-am spus că părul va mai crește, că trebuie să luptăm să fim sănătoase. Așa și doctorul îi spunea: Vlăduța, să fii tu sănătoasă, că paricuri (n.r. peruci) la piața centrală sunt câte vrei”, a relatat Maria.

Clipe teribile pentru micuța Vlada

Au făcut în total 6 proceduri de chimioterapie, pe parcursul a aproape 2 ani: „Prima lună medicii de la Institutul Oncologic îmi spuneau toți: voi nu aveți șanse, amputarea la picior. Cum să îi spun eu Vladei asta dacă îi ziceam că totul va fi bine? Îi ziceam: domnule doctor, vorbiți așa de amputarea piciorului de parcă taie piciorul la o găină”.

„Între timp am sunat-o pe doamna doctor de la Cluj, mi-a dat numărul domnului doctor care a operat-o ulterior pe Vlada, la București. Când ne-a văzut prima dată a spus că va încerca să ne ajute, dar nu promite nimic. Nu ne-a dat speranțe. Peste 3 zile ne-a spus că ne va ajuta, a apelat la Fundația Mereu Aproape, eram susținuți din ambele părți. Protezele acestea nu se fac în România, sunt personalizate, trebuie să dai comanda în Germania. În iulie am fost la consultație, iar timp de o lună au făcut operația. Au fost foarte activi, de obicei foarte greu se găsesc bani”, a povestit Maria.

Cele mai grele momente pentru micuța de doar 10 ani abia urmau.

„Toți doctorii veneau și mă întrebau când și de unde a apărut boala asta. Mii de întrebări, o mulțime de doctori, dar rezultat zero. Vlada era purtată dintr-un loc în altul. Dimineața doctorii au făcut un consiliu. M-au chemat și m-au întrebat: știți că Vlada are metastaze la plămâni? Tot corpul e plin cu metastaze. Le-am arătat poza cum era cu 2 săptămâni în urmă. Timp de o săptămână mi-a luat-o de pe picioare. Au fost niște doctori buni, tot ce a ținut de medicină au făcut. Au ajuns doctorii să îmi spună: nu decidem noi, ci Dumnezeu, noi deja am făcut totul, nu știm ce să mai facem”, a relatat mama fetiței.

„Am văzut cum moare un om”

Într-o noapte, Vlada a făcut o criză de respirație: „De fapt, am văzut cum moare un om. Medicii au reușit să o salveze, dar mi-au spus că poate să moară în 5 minute, peste o oră sau peste 2-3 zile. A stat 3 zile intubată și într-o vineri i-au scos intubatorul. Dra Vlada nu se simțea bine, a început hemoragia, fiecare jumătate de oră îi schimbam scutecul, hemoragie și pe gură și pe unde vrei. Toți s-au speriat, au luat-o sus, să-i oprească din hemoragie.

Mi-au spus: Nu știm dacă ți-o aducem vie. Dar eu tot mă uitam la Vlada și o întrebam: Îmi promiți că ne ducem acasă? Și ea dădea din cap că da. Doctorii mă certau să nu o presez.

Luni dimineață am văzut că începe să respire foarte greu, stăteam cu ochii doar pe aparate. Doamna doctor m-a scos în hol și m-a rugat frumos să plec acasă. Dvs de când stați cu ea nu ați observat că ea încearcă să plece, dar dvs o țineți de mână?

Fiind supraobosită după zile la rând nedormite, Maria a acceptat să plece la o prietenă ce locuia în Chișinău, pentru a rămâne la ea peste noapte.

Vlada s-a stins din viață spre dimineață, pe patul de spital, relatează shok.

Urmăriți B1TV.ro și pe
`