Rowena Marin trăiește în New York și lucrează la Google. Este co-fondatoarea unei companii și a unei comunități pentru femei și, de asemenea, scriitoare. Însă viața ei nu a început așa. A fost crescută într-o comunitate conservatoare de romi argintari din București, unde rolul ei în viață era deja stabilit, conform tradițiilor comunității. În ciuda acestui fapt, Rowena a avut întotdeauna vise și ambiții și a știut că lumea ei nu se limitează la acele granițe.
La vârsta de 21 de ani, Rowena a încercat să plece să studieze în Anglia, dar și-a abandonat planul pentru a nu-și distruge reputația în comunitate. În schimb, a urmat Academia de Studii Economice din București și s-a căsătorit (ilegal) la vârsta de 22 de ani, conform tradițiilor comunității.
Cu toate acestea, Rowena a simțit mereu că are un scop mai mare în viață și a continuat să viseze la o viață diferită. Tânăra povestește într-un interviu pentru „Totul Despre Mame” despre modul în care și-a urmat visele și a reușit să ajungă acolo unde multe fete din comunitățile conservatoare nici nu îndrăznesc să viseze.
„Am plecat din Baia Mare, Maramureș, unde m-am născut acum 34 de ani și unde am crescut până la 8 ani, înconjurată de cei din comunitatea mea de rromi argintari. Nu știu exact câți suntem. Probabil câteva sute, dar pe acea vreme eram foarte legați unul de altul, chiar dacă nu locuiam neapărat în același oraș. Lumea mea era comunitatea mea. Părinții mei au fost primii tineri cu studii superioare. Mama a terminat clasa a X-a, iar tata, facultatea.
Majoritatea celor din generația lor aveau câteva clase; minimul legal sau minimul necesar pentru a avea un permis de conducere. Învățam de mici să gestionăm banii, pentru că, la bază, argintarii sunt comercianți, iar școala îi ajuta la număratul banilor. Dar odată ce argintarii din generația părinților mei aveau aceste noțiuni, educația nu mai avea niciun sens. Bunicii mei și generațiile anterioare se semnau cu degetul, deci nici gând de mers la școală”, spune Rowena.
La vârsta de 25 de ani, viața Rowenei a fost marcată de moartea tragică a unui văr primar în vârstă de 19 ani, care avea viziuni asemănătoare cu ale ei. În acest moment, ea a realizat că frica o împiedica să-și îndeplinească visurile și să se descopere pe sine. Deși a decis să se despartă de prietenul ei, a spus tuturor că vor lua doar o pauză și apoi a aplicat pentru un masterat în Madrid și o bursă educațională.
După cinci luni, s-a mutat în Spania, unde a descoperit curajul și s-a implicat activ într-o asociație studențească. Deoarece masteratul său presupunea să studieze în mai multe locuri din lume, a călătorit în Asia și a redescoperit abilitățile de negociator într-un bazar indian. Cu toate acestea, a primit reacții negative din partea familiei și a decis să se îndepărteze sufletește de ei pentru a se concentra asupra propriului său drum.
„Suntem cu toții făcuți din același aluat, indiferent de unde venim. Dar în niciun caz nu suntem inferiori sau superiori nimănui. Lucrez pentru o companie care întruchipează valorile diversității și incluziunii. Locuiesc cu soțul meu, în New York, și așteptăm o fetiță, în două luni. Dar cel mai important este că iubesc și mă simt cu adevărat iubită și îngrijită, așa cum ar trebui să fie fiecare femeie. Acest nivel de intimitate și dragoste era ceva la care nici nu știam să visez, pentru că nu l-am văzut la nimeni în jurul meu. În comunitatea mea cu siguranță sunt cupluri care se iubesc cu adevărat, dar e aproape imposibil să își permită să exploreze acea iubire, pentru că sunt foarte multe presiuni din partea celor două familii care se unesc, și/sau greutățile vieții nu le oferă ocazia.
Iar pentru că eu și Roger ne ajutăm foarte tare, în ultimii doi ani am pus pe picioare o companie: The School of Reinvention și amândoi am publicat câte o carte. Cartea lui se numește The Journey to Reinvention și face parte din categoria self-help, pentru că la bază el este profesor, coach și speaker motivațional. Iar eu am scris un memoir despre propria mea călătorie către răspunsul la întrebarea: Cine sunt eu pe lumea aceasta? Nici unul dintre noi nu am fi devenit autori dacă nu ne-am fi susținut reciproc”, explică Rowena, în cadrul unui interviu pentru „Totul Despre Mame”