Florin Chilian, povestea emoționantă a unei copilării dificile: „Furam ca să avem ce mânca”. Prin ce a trecut artistul după ce a fost părăsit de tată

Florin Chilian a fost invitat recent în podcastul „Atlceva cu Adrian Artene”, unde și-a deschis sufletul în podcastul și a vorbit despre copilăria sa.

Artistul în vârstă de 53 de ani are niște amintiri foarte dureroase din copilărie. A ajuns să trăiască în canale, să fure ca să aibă ce să mănânce și a trăit multe alte momente dramatice. Viața lui a fost dată peste cap în momentul în care tatăl său l-a abandonat. Nici relația cu mama lui nu a fost una extraordinară, căci femeia pleca uneori în lume cu lunile.

Florin Chilian, despre copilăria grea de care a avut parte

Pe când avea doar nouă luni, tatăl său a divorțat și l-a părăsit, fiind convins că nu este copilul lui.  Și-a reîntâlnit părintele abia în clasa a XII-a, iar atunci când se gândește la copilărie, prima senzație care îi vine în minte este cea de foame. A simțit cu adevărat foamea în copilărie, după ce tatăl l-a părăsit, iar mama pleca cu lunile de acasă. A fost nevoit să se descurce pe cont propriu, dar nu i-a fost deloc ușor.

„La 9 luni după ce m-am născut, tatăl meu a zis: „Vai, ce urât e. Nu-i al meu’. A divorțat… De acolo a început nebunia pentru că am trăit prin canalele de la Olimpia. La un moment dat unul din grupurile astea de interese din București, un avocat, m-a întrebat dacă știu să ajung la Olimpia din centrul vechi. Îi zic: „pe deasupra sau pe dedesubt?’. În copilărie am un singur cuvânt ce mă privește: foame”,a povestit artistul în podcastul lui Adrian Artene, potrivit Viva!.

Atunci când avea doar câțiva ani, a fost lăsat într-un internat, de unde a decis să fugă și s-a dus la bărbatul care era concubinul bunicii lui.

„La un moment dat mă dusesem la un cămin, internat din acela unde te lăsa câte o săptămână și de unde uita să mă ia, evident, și am fugit. Deci și acum am amintiri, cred că aveam vreo trei ani. Am păcălit-o pe educatoarea care săraca stătuse câteva ore pentru că ăștia nu mai ajungeau să mă ia de acolo.

Într-o sâmbătă, am fugit, am luat mașina, m-am dus la bunicul, este singurul om căruia îi spun bunicul, era un machedon bătrân care trăia cu bunica mea. Nu erau căsătoriți, nu era bunicul meu bun, dar era singurul om pe care l-am considerat „familie” cu adevărat vreodată.

La un moment dat am furat o tricicletă. Evident că nu puteam urca pe ea că eram cât masa, dar am împins-o până acasă. Am ajuns la bunicul. Evident că în cinci minute a apărut părintele cu copilul, era o fetiță, și i-a dat-o bunicul. Pe urmă dintr-un cuțit mi-a făcut o tricicletă”, a mai spus Florin Chilian.

„Furam ca să am ce mânca”

În perioadele în care mama pleca de acasă cu lunile, Florin Chilian a trebuit să fure mâncare și să cânte la metrou ca să supraviețuiască.

„Mergeam la alimentară unde se lăsau lăzile… Așteptam să adoarmă dacă era vreun paznic și furam de acolo… ca să avem ce mânca. Eram copii. Cu Sile am cântat în metrou. Când s-a deschis metroul, eu cu Sile am fost la inaugurare. Nu am mamă și n-am tată, dar sunt singur la părinți. Cântam pe la oameni, așa mi-am luat primul pulover, era cu șapte numere mai mari”, a mai povestit Florin Chilian.