Monica Davidescu, despre dramele care i-au marcat viața: „Asta a făcut din mine un om responsabil, cu grija lucrului bine făcut”

Până la vârsta de 50 de ani, Monica Davidescu pare că a trăit zece vieți. A avut parte de multe bucurii, dar și drame care i-au marcat existența, iar pierderea mamei este una dintre cele mai dureroase.

Monica Davidescu avea doar trei ani când mama ei a murit, nici nu și-o mai amintește, iar ea și sora mai mică au rămăs în grija surorii mai mari și a bunicii paterne.

Dramele care i-au marcat viața Monicăi Davidescu

Monica Davidescu a dezvăluit cât de greu i-a fost să urce pe scenă și să joace comedie la câteva ore după moartea tatălui ei, dar și cum dispariția timpurie a mamei a transformat-o într-un copil responsabil, care își găsea relaxarea în școală.

„Moartea timpurie a mamei a făcut să fim trei copii responsabili. Educația bunicii se baza pe acțiune promptă la timpul potrivit cu grija celui de lângă tine, pentru care ești responsabil.

Sora cea mare ne avea în grijă pe noi cele mici, și toate aveam grija animalelor care trebuiau hrănite, adăpate și îngrijite la timpul potrivit, de trei ori pe zi, la ore fixe, aveam grija curățeniei și grija pregătirii mesei alături de bunica.

Toate treburile gospodăriei erau făcute după program bine stabilit și nu aveam voie la program de citit, teme sau joacă până nu terminam tot ce aveam de făcut în casă și în curte. Asta a făcut din mine un om responsabil, cu grija lucrului bine făcut. Distracția, relaxarea… după ce se împlinesc toate celelalte, dacă mai e timp”, a declarat Monica Davidescu, potrivit Viva!.

Monica Davidescu a fost crescută de bunică

„De la bunica am învățat să mă descurc în orice situație ce ține de casă și gospodărie, bunica ne spunea povești, bunica ne-a învățat să coasem, să tricotăm, să spălăm, să gătim și mai ales să respectăm pe ceilalți respectându-ne pe noi înșine. Când plecam la școală trebuia să avem o ținută îngrijită chiar dacă hainele nu erau noi, acestea erau întotdeauna curate, călcate și deseori cârpite, cusute frumos, încălțările erau spălate și cremuite, să nu se vadă lipsurile materiale prin care treceam în perioada comunistă în care întreaga societate suferea”, a mai declarat actrița.

Actrița își amintește că la 6 ani a primit prima și singura păpușă din viața ei.

„Ne-am înțeles bine întotdeauna dar, ca toți copiii, aveam și disputele noastre. Ne mai certam pe singura păpușă pe care o primisem eu după ce la 6 ani trecusem printr-o operație. Păstrăm și acum o legătură foarte strânsă și spunem ‘familia noastră acestui nucleu al celor trei surori, chiar dacă acum fiecare are casa ei, familia ei”, a mai spus Monica pentru unica.ro.

Femeia care i-a marcat viața și care a crescut-o de mică pe Monica a fost bunica din partea tatălui.

„A fost figura maternă pentru mine. Ea a născut și crescut 7 copii, a fost văduvă de război, a răzbit prin sărăcia cruntă din acea perioadă, i-au murit doi copii la vârste diferite și al doilea soț. A trecut prin încercări grele. Și ne-a crescut și pe noi 4 fără mamă. Pe mine, cu cele două surori, una mai mare și cealaltă mai mică, și pe verișoara noastră, care a rămas fără mamă la 7 ani”, spunea actrița într-un interviu mai vechi. Monica Davidescu și-a pierdut tatăl când se afla în turneu prin țară, cu o piesă de teatru. Deși venise special la teatru să-și vadă fiica pe scenă, starea de sănătate nu i-a permis să mai ajungă în sală.

„La altă piesă…am trăit o emoție atât de puternică, imposibil de uitat. Murise tata în dimineața aceea și totuși seara, strivită de sentimentul copilului orfan, am urcat pe scenă și am spus prima replică ‘Papa, sunt atât de fericită să te văd! spectatorii nu au știut, ei au avut parte de 2 ore de comedie și bună dispoziție”, a dezvăluit actrița.

„În seara aceea m-am ales cu 6 tați însă, 6 oameni care m-au luat în brațe ca pe copilul lor, toți prezenți în scenă și în culise, chiar la cabină cu mâinile pe umerii mei în timp ce mă machiam ca să ascund lacrimile. Le sunt recunoscătoare lor: Grigore Gonța, regizorul și profesorul meu, Dinu Săraru, directorul teatrului la acel moment, Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică și Valentin Uritescu, tații mei de după tata”, spune Monica Davidescu.