Anunțul ANAD, despre suspendarea Simonei Halep / Nu va exista toleranță

Simona Halep a fost suspendată provizoriu din tenis la finalul săptămânii trecute, după ce s-a constatat că aceasta consumase o substanță interzisă, numită Roxadustat, în timpul turneului de la US Open.

Halep a anunțat că va lupta pentru a se face dreptate în acest caz, afirmând că nu a luat niciodată, cu bună știință, o substanță interzisă.

Pentru a-și demonstra nevinovăția urmează acum un amplu proces, așa că săptămânile viitoare sunt critice pentru sportiva din Constanța.

Agenția Națională Antidoping (ANAD) a publicat luni un comunicat în care sunt explicate toate detaliile din cazul Simonei Halep.

Potrivit ANAD, Roxadustat este o “substanţă nespecifică”, iar Simona Halep nu poate primi o suspendare mai mică de 12 luni, indiferent care sunt circumstanțele atenuante.

Dacă se dovedeşte încălcarea intenţionată a listei interzise impuse de Agenția Mondială Antidoping (WADA), perioada de suspendare va ajunge până la 4 ani.

ANAD, noi precizări în cazul Simona Halep

„Substanța FG-4592 (Roxadustat) se încadrează în Lista Interzisă la secțiunea S2 – HORMONI PEPTIDICI, FACTORI DE CREȘTERE, SUBSTANȚE ÎNRUDITE ȘI MIMETICE, agenți activatori ai factorilor care induc hipoxia.

Stabilizatorii factorilor care induc hipoxia s-au regăsit pe Lista Interzisă din anul 2011. În 2015 și 2016 a fost introdusă denumirea FG-4592 în cadrul acestei secțiuni de stabilizatori ai factorilor care induc hipoxia.

Din anul 2017 a fost adăugată în Lista Interzisă denumirea internațională a FG-4592 Roxadustat.

Substanța Roxadustat este considerată substanță nespecifică.

În termeni simpli, gestionarea rezultatelor implică toate aspectele, pornind de la revizuirea cazului, la notificarea sportivului (sau a persoanei implicate), la acuzarea sportivului și soluționarea cazului, care poate include o procedură de audiere și apel. Un caz poate fi închis iar gestionarea rezultatelor se poate încheia în oricare dintre aceste etape”, se arată în începutul comunicatului.

Vinovăția – Orice încălcare a obligațiilor sau orice lipsă de grijă aferentă unei anumite situații. De exemplu, atunci când un sportiv sau o altă persoană nu ține cont de reglementările anti-doping sau nu acordă atenție riscurilor pe care le presupune comportamentul său.

Lipsa vinovăției sau neglijenței este atunci când sportivul sau altă persoană stabilește că nu știa sau nu bănuia, și nu ar fi putut în mod rezonabil să știe sau să bănuiască, chiar și demonstrând cea mai mare precauție, că a folosit sau i-a fost administrată o substanță interzisă sau o metodă interzisă sau a încălcat în orice alt fel o reglementare anti-doping.

Acest lucru se întâmplă numai în circumstanțe excepționale. De exemplu, dacă un sportiv a fost sabotat de un concurent.

În acest caz, și numai dacă ar putea fi dovedită și/sau în baza unei balanțe a probabilităților considerate opțiunea cea mai probabilă, perioada de suspendare ar putea fi eliminată.

Lipsa vinovăției sau a neglijenței semnificative este atunci când gradul de vinovăție sau neglijență a unui sportiv sau a altei persoane nu este suficient de „semnificativ” pentru a fi determinat încălcarea reglementărilor anti-doping. În acest caz, perioada de suspendare aplicabilă poate fi redusă în funcție de gradul de vinovăție.

”Intenționat” este atunci când un sportiv sau o altă persoană se angajează într-un comportament despre care știe că va constitui o încălcare a reglementărilor anti-doping sau despre care știe că prezintă un risc semnificativ de a duce la o încălcare a reglementărilor anti-doping –  art. 10.2.3* din Cod

Un caz care implică o substanță nespecifică este presupus intenționat, cu excepția cazului în care sportivul sau altă persoană poate stabili că nu a fost intenționat.

Un caz care implică o substanță specifică se presupune că nu este intenționat, cu excepția cazului în care organizația anti-doping stabilește că încălcarea reglementărilor anti-doping este intenționată.

Atunci când încălcarea este intenționată, perioada de suspendare este de 4 ani.

Articolul 10.2.3 din Cod prevede o definiție specială a termenului „intenționat”, care este numai în sensul articolului 10.2.: “suspendarea pentru prezența, utilizarea sau tentativa de utilizare sau deținerea unei substanțe interzise sau a unei metode interzise”.

Substanțe specifice și nespecifice

Pentru o substanță specifică, perioada de suspendare este de 2 ani, cu excepția cazului în care organizația anti-doping poate dovedi că utilizarea sa a fost intenționată.

Intenția directă: Sportivul știa că acțiunile sale reprezentau o încălcare a reglementărilor anti-doping.

În practică, acest lucru este foarte dificil de dovedit. Chiar și atunci când o substanță interzisă este înscrisă pe recipientul suplimentului sau al medicamentului, un sportiv poate pretinde că a fost ignorant, mai ales dacă acest lucru este susținut de dovada lipsei de educație.

Dar, intenția directă poate fi, de asemenea, dedusă în anumite cazuri, cum ar fi cele care implică pașaportul biologic al sportivului (ABP).

Intenție indirectă: Sportivul știa că există un risc semnificativ ca atitudinea sa să constituie sau să ducă la o încălcare a reglementărilor anti-doping și nu a ținut cont de acest risc.

Iată o analogie a intenției indirecte: Dacă, la figurat vorbind, un sportiv aleargă într-un „câmp minat” ignorând toate semnele de oprire de-a lungul drumului, poate avea intenția principală de a trece prin „câmpul minat” nevătămat. Dar, sportivul care acționează într-un mod atât de nesăbuit acceptă, în același timp, că un anumit rezultat (respectiv un rezultat analitic pozitiv) s-ar putea întâmpla și, prin urmare, acționează cu intenție (indirectă).

Cine are sarcina probei?

Articolul 3.1 din Cod prevede că organizațiile anti-doping au sarcina de a stabili că a avut loc o încălcare a reglementărilor anti-doping. Apoi, sportivul sau altă persoană este responsabilă pentru respingerea încălcării sau pentru demonstrarea faptelor sau circumstanțelor specifice.

De exemplu, un sportiv ar putea stabili că a existat o abatere de la Standardul Internațional pentru Laboratoare (ISL), care ar fi putut provoca în mod rezonabil un rezultat analitic pozitiv (AAF).

Apoi, dacă sportivul demonstrează că a avut loc o abatere de la ISL, organizația anti-doping va avea sarcina de a stabili că abaterea nu a cauzat rezultatul analitic pozitiv.

În multe cazuri care implică un rezultat analitic pozitiv, sportivul va trebui, de asemenea, să stabilească originea substanței interzise.

Evaluarea gradului de vinovăție*

În evaluarea gradului de vinovăție al unui sportiv sau al altei persoane, se ține cont de:

• experiența sa;
• dacă are statut de persoană protejată;
• dacă există considerații speciale, cum ar fi o dizabilitate;
• gradul de risc care ar fi trebuit să fie perceput de sportiv;
• posibil alternativ – nivelul de precauție și verificare în raport cu gradul de risc.

Apoi, se iau în considerație următoarele elemente obiective și subiective:

• Element obiectiv: ce nivel de precauție ar fi trebuit să manifeste o persoană rezonabilă în situația sportivului sau a altei persoane?
• Element subiectiv: care ar fi fost așteptările din partea acestui sportiv sau a acestei persoane în raport cu capacitățile lor personale?

Elementul obiectiv ar trebui să fie utilizat pentru a determina în ce categorie de vină se încadrează un caz, iar elementul subiectiv poate fi apoi utilizat pentru a plasa sportivul în partea de sus sau de jos a categoriei.

Pentru a determina gradul de vinovăție a unui sportiv în cazul unui test pozitiv după utilizarea unei substanțe interzise, o organizație anti-doping ar putea analiza următoarele elemente:

Elemente obiective ale vinovăției:

• Sportivul a verificat eticheta produsului sau ingredientele?
• Sportivul a comparat lista ingredientelor cu Lista Interzisă (Lista)?
• Sportivul a efectuat o căutare pe internet a produsului?
• Sportivul s-a asigurat că produsul provine de la o companie de renume?
• Sportivul a consultat experți relevanți (cum ar fi un medic) înainte de a utiliza produsul?

Elemente subiective ale vinovăției:

• Vârsta și / sau experiența sportivului?
• Există îngrijorări legate de limbă sau de mediu?
• Ce educație anti-doping a primit sportivul? Ce nivel de educație anti-doping este accesibil în mod rezonabil sportivului?
• Există și alte deficiențe personale? (De exemplu, sportivul a luat produsul pe o perioadă lungă de timp, fără incidente? Ingredientele au fost verificate anterior? Sportivul suferă de un grad ridicat de stres? Nivelul de conștientizare al sportivului este redus de o greșeală neglijentă, dar ușor de înțeles?).

Informarea publică  – prevederile Codului Mondial Anti-Doping:

14.3.1 După ce înştiinţarea a fost remisă sportivului sau altei persoane, în conformitate cu Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor, precum şi organizaţiilor anti-doping relevante, în conformitate cu Articolul 14.1.2, pot fi făcute publice de către organizaţia anti-doping cu responsabilitate în gestionarea rezultatelor: identitatea sportivului sau a altei persoane care este notificată în legătură cu o posibilă încălcare a reglementărilor anti-doping, substanţa sau metoda interzisă şi natura încălcării, şi dacă sportivul sau o altă persoană face obiectul unei măsuri de suspendare provizorie.

14.3.6 (…), nicio organizaţie anti-doping sau niciun laborator acreditat de WADA, sau reprezentant oficial al acestora nu va face comentarii publice cu referire la aspectele specifice ale unui caz aflat în desfăşurare (spre deosebire de descrierea generală a procedurii şi aspectelor ştiinţifice), cu excepţia răspunsurilor la comentarii publice atribuite sportivului, altei persoane, sau anturajului acestora sau altor reprezentanţi, sau bazate pe informaţii furnizate de aceştia.