Scriitorul și filosoful Gabriel Liiceanu îl critică pe președintele Klaus Iohannis pentru nepăsarea cu care asistă la haosul în care se află țara, dar și pentru eșecul proiectului „România Educată”.
„Programul „România educată” e o cacealma sinistră în care am crezut și l-am ales pe Iohannis. Asta ne-a păcălit pe o grămadă dintre intelectuali, care suntem conștienți că viața într-o țară depinde de nivelul culturii ei. Această cacealma numită „România educată” n-a reușit să ridice cu nici măcar un centimetru educația, un program care a virat, cum a spus cineva, de la toleranță 0 față de plagiat”, spune filosoful.
Rata de abandon școlar a fost uriașă în perioada 2003-2012. Generații întregi de români au fost condamnate să trăiască mizerabil. 390.000 de elevi nu au reușit nici măcar să termine ciclul gimnazial, estimează scriitorul.
„Cele mai civilizate țări ale lumii sunt cele care au puse la punct cartea și educația. Aproape 390.000 de elevi care au intrat în clasa I în perioada 2003-2012 n-au mai ajuns să termine clasa a VIII-a. Este echivalentul populației unui oraș mai mare decât Iași, Cluj sau Constanța. Analiza arată că elevii care au abandonat școala sunt catalogați drept pierderi definitive. Acești elevi vor spori rândurile populației, care nu știu să facă aproape nimic, care vor trăi mizerabil și care nu-și vor îmbogăți în niciun fel societatea în care trăiesc” , a afirmat Gabriel Liiceanu.
Președintele Klaus Iohannis nu este responsabil doar pentru eșecul proiectului „România Educată”, ci și pentru nepriceperea oamenilor pe care i-a pus în fruntea țării și a instituțiilor statului, care sunt de „proastă factură”.
„În clipa în care avem o clasă politică și, în general, o pătură administrativă, instituții ale statului în care sunt agramați, impostori, hoți de doctorate, vă puteți imagina vreo clipă că acești oameni vor putea face altceva decât un popor după chipul și asemănarea lor? Nici vorbă! Pentru că ei nu înțeleg de ce, dacă ei nu știu să vorbească, trebuie să știe alții? Dacă nu-și pun problema competenței sau incompetenței și ajung în postul ăla convinși că nu înseamnă altceva decât un post de căpătuială personală, de ce credeți că ar alege oameni în funcții altfel decât după chipul lor? Niciodată un om prost pregătit nu-și va aduce unul mult mai bun. Un exemplu este alăturarea lui Klaus Iohannis de Nicolae Ciucă. Cum poate Iohannis, care este profesor, să spună că are toleranță 0 față de plagiat și să stea alături de un premier hoț?”, întreabă retoric scriitorul Gabriel Liiceanu.