Doi frați biologi au scris o carte despre natură în Europa de Est: „Nu știam că în România trăiesc pelicani”

Cu o rulotă roșie, biologii și frații gemeni Kevin și Marvin Groen au pornit într-o aventură în natură din Olanda în Europa de Est. Cu cartea „Estul sălbatic”, frații doresc să îi inspire pe cititori să călătorească în mod aventuros și să aprecieze mai mult natura, potrivit unui interviu realizat pentru Universitatea Leiden.

Cel mai mult le-a plăcut România

Kevin își face doctoratul în ecologie moleculară la Institutul de Științe ale Mediului (CML), iar Marvin lucrează ca ecologist urban în Rotterdam.

După ce editura Fjord din Rotterdam le-a sugerat să lucreze împreună la o carte, frații au pornit la drum. „Chiar înainte de Covid, am cumpărat o rulotă. Ne-am dorit foarte mult să mergem în Europa de Est, unde natura este încă foarte sălbatică. Ideea era să vizităm toate rezervațiile naturale din regiune și să scriem tot ceea ce facem, vedem și descoperim”.

Țara lor preferată? „Aceasta este cu siguranță România! Pare o țară mediteraneană din Europa de Est. Are multe păduri și este slab populată, dar mai ales, există o mare diversitate de specii pe care nu o vezi în Europa de Vest. Există țestoase, delfini și pelicani. Și în afară de asta, este pur și simplu minunat de cald”.

Prin urmare, frații sunt surprinși că țara nu este o destinație turistică foarte populară. „Doar 4% din totalul olandezilor merg în vacanță în Europa de Est. Nu este la fel de departe ca sudul Spaniei și este incredibil de frumos. Trebuie să-ți placă wildcamping-ul, pentru că nu sunt multe campinguri.”

În căutarea unui urs sălbatic

Fiind biologi, fraților le place să exploreze viața animalelor sălbatice. „Nu ne puteam întoarce înainte de a vedea un urs brun european”.

Deși România este renumită pentru urșii săi, ei nu au vrut să îi vadă doar la modul turistic. „De exemplu, poți sta într-o cabană atunci când hrănesc urșii. Îi poți vedea acolo, dar nu mai sunt cu adevărat sălbatici. Și pentru că sunt hrăniți tot timpul, nu mai hibernează și își pierd ‘scopul’ în ecosistem. Mănâncă mai puține afine, așa că și fructele de pădure sunt mai puțin răspândite”.

După multe încercări eșuate cu un ghid de urși și alții, au fost nevoiți să încerce o altă cale. ‘Ghidul ne dăduse câteva sfaturi. Am ajuns să petrecem două nopți lângă un container abandonat și am pândit pe rând”, spune Kevin.

„La ora zece seara am auzit un zgomot și, în sfârșit, era un urs. L-am trezit repede pe Marvin și am încercat să fac o fotografie. În curând a dispărut din nou, dar, din fericire, avem și înregistrări video”.