Academicianul Nicolae Breban, despre șeful ICR: Gașca asta o să îl corupă sau o să îl dea la o parte ca pe Marga

Academicianul Nicolae Breban este de părere că asupra președintelui Institutului Cultural Român, Radu Boroianu, sunt exercitate o serie de presiuni, care vor avea efecte negative pe viitor.

 ”Boroianu este un om pe care îl știu de multă vreme. Mi-a făcut curte în ultimii ani. M-a rugat să vin acolo (n.r. — la ICR). Și — probabil că i-a spus cuiva, nu mie, că nu a-ndrăznit să-mi spună — se pare că se află sub niște presiuni mai ciudate. Nu știu ce presiuni. Se vede că se află sub presiuni. S-a speriat și acum nu știu s-a despărțit de mine sau așa ceva. Eu n-aveam post acolo. Eu n-aș fi acceptat să fiu nici consilierul președintelui, darămite al lui Boroianu. Dar am vrut să-l sprijin, pentru că programul lui mă interesa la ICR”, a afirmat Breban, potrivit Agerpres.

„Să vedem ce o să facă în viitor. Eu cred că gașca asta o să-l corupă sau o să-l dea la o parte cum l-a dat și pe Marga”, a arătat Breban, a mai spus acesta.

Totodată, Breban a dezmințit acuzațiile scriitorului Gabriel Liiceanu, potrivit căruia, într-o ședință a Secției de Literatură și Lingvistică a Academiei Române, autorul „Animalelor bolnave” l-ar fi amenințat.

„Am făcut o singură afirmație la emisiunea lui Radu Tudor, pe 10 mai, la Antena 3, în care, vorbind de ICR și de afirmațiile scabroase ale lui Patapievici în cartea sa ‘Politice’, am deplâns lașitatea, moliciunea noastră românească și am spus că, dacă băiatul ăsta era în Polonia și înjura națiunea, cultura și limba poloneză, ăia l-ar fi împușcat. Așa am zis. Pe urmă, prin folclorul ăsta răspândit de ziarele ăstea cam tabloide, a apărut că am zis la Academie. N-am zis deloc la Academie. Printre alții s-a băgat în ciorbă și Liiceanu, că vrea și el să fie împușcat văd. Să-l împușc și pe el. Eu n-am discutat despre Liiceanu”, a afirmat Nicolae Breban.

Președintele ICR, Radu Boroianu, și-a exprimat regretul că astfel de valori „se iau de gât, ca și cum asta ar fi problema României, și socotesc trufia personală mai presus de orice și scandalurile dintre ei un scop al societății românești”.