Cum a forțat guvernul de la Kiev escaladarea crizei din Ucraina insistând cu aderarea la NATO şi UE, deși era conştient de lipsa reformelor

Volodimir Zelenski a anunțat brusc, după două săptămâni de război, că este dispus să renunțe la aderarea Ucrainei la NATO pentru că alianța consideră că țara nu este încă pregătită și pentru ca războiul să nu se extindă. Declarațiile liderului ucrainian au luat prin surprindere comunitatea internațională pentru că guvernul de la Kiev este cel care a forțat o escaladare a tensiunilor cu Rusia invocând frecvent în ultima perioada necesitatea aderării urgente la UE și NATO.

Guvernul de la Kiev a forțat intrarea în NATO deși era conștient de lipsa reformelor

Unul dintre motivele invocate de Federația Rusă pentru a justifica invazia din Ucraina a fost dorința oficialilor de la Kiev de a adera la NATO. Ucraina a respins în repetate rânduri cererile privind neutralitatea formulate de către Federația Rusă. În același timp, Ucraina nu doar că nu și-a moderat poziția în legătură cu aderarea la structurile statelor occidentale, dar nici nu a demarat până la capăt reformele necesare pentru a corespunde standardelor aderării.

Ceea ce se uită în cazul războiului din Ucraina este că perspectiva unei invazii pe scară largă plana încă din anul 2014, când a fost anexată cu mare ușurință Crimeea. Ulterior, după izbucnirea conflictului militar în regiunile separatiste din estul țării și după o incursiune rusă care a zdrobit trupele ucrainiene, luptele pe scară largă au fost oprite în contextul acordurilor de la Minsk.

Externe - 22 nov, 10:26

Reacția NATO după ce Rusia a lansat în Ucraina o rachetă balistică: „Nu va schimba determinarea aliaţilor NATO de a sprijini Ucraina”

Între 2015 și invazia rusă care a început acum două săptămâni, guvernul ucrainian nu a reușit să aplice reformele pentru a întări puterea statului și pentru a moderniza forța armată. Deși știau că se confruntă cu aceste lipsuri majore, guvernanții de la Kiev au forțat escaladarea conflictului atunci când Rusia a amenințat cu invazie pe scară largă.

O strategie a fost presiunea asupra statelor occidentale. Încă de anul trecut, Ucraina, prin vocea ministrului său de externe Dmitro Kuleba, şi-a îndemnat aliaţii să acţioneze repede pentru a descuraja Rusia de la orice invazie, estimând că o ofensivă a Moscovei ar putea fi declanşată „cât ai clipi”, potrivit moldova.europalibera.org.

„Ar fi mai bine să se acţioneze acum, nu mai târziu” pentru „a împiedica Rusia”, a declarat şeful diplomaţiei ucrainene, în timpul unei conferinţe de presă online.

De asemenea, Ucraina a forțat mână rușilor, în ciuda dezavantajelor militare de care decidenții de la Kiev erau conștienți. În caz de atac, Ucraina „va riposta”, a atenţionat Kuleba în toamna anului trecut. „Suntem hotărâţi să ne apărăm pământul. Ţara noastră a devenit mult mai rezistentă şi armata noastră este incomparabil mai puternică decât era în 2014”.

Cum a acționat Suedia într-o situație similară

O politică mult mai rațională în contextul crizei de securitate provocată de Federația Rusă este cea adoptată în aceste zile de Guvernul Suediei.  Prim-ministra Suediei, Magdalena Andersson, a transmis că țara nu va lua în calcul aderarea la NATO ca urmare a războiului de agresiune pe care Rusia îl duce împotriva Ucrainei, în ciuda apelurilor opoziției în acest sens.

Conform șefei guvernului de la Stockholm, o astfel de solicitare „ar destabiliza securitatea Europei”, relatează Reuters. La fel ca în cazul Ucrainei, Rusia nu doreşte ca Finlanda ori Suedia să adere la NATO. La sfârşitul lunii trecute Putin a amenințat din nou cu „consecinţe grave militaro-politice” dacă cele două țări vor hotărî aderarea la Alianța Nord-Atlantică.

„Dacă Suedia ar opta acum să ceară aderarea la NATO, în situaţia actuală, acest lucru ar destabiliza şi mai mult această parte a Europei şi ar spori tensiunile”, a explicat Andersson.

„Am spus clar tot acest timp că pentru securitatea Suediei şi a acestei regiuni a Europei cel mai bine este ca guvernul să aibă o politică pe termen lung previzibilă şi consecventă, şi cred în continuare acest lucru”, a adăugat ea. Asta deși Suedia este unul dintre cele mai dezvoltate state din Europa.

Republica Moldova s-a poziționat la rândul ei neutru, pe fondul conflictului militar din Ucraina, respectiv în contextul tensiunilor dintre Rusia și SUA. Premierul din Rep. Moldova, Natalia Gavrilița, a anunțat că micul teritoriu nu va adera la NATO. În schimb, vor fi făcute demersuri pentru aderarea la UE.

Moldova condamnă acțiunile lui Putin, dar preferă să acționeze pentru garantarea păcii. Gavrilița a justificat decizia de neaderare la NATO prin Constituția țării.

Insistența aderării la UE, deși Ucraina este în urma altor state candidate precum Republica Moldova

Un alt aspect greu de înțeles este înverșunarea cu care Ucraina invocă pretenția aderării la UE înaintea altor state precum Georgia sau Republica Moldova.

Dmytro Kuleba, ministrul de Externe al Ucrainei, a ridiculizat intenția Republicii Moldova și a Georgiei, de aderare la Uniunea Europeană. Oficialul de la Kiev nu-și dorește ca cele două state să aibă un parcurs asemănător cu al Ucrainei, în UE.

„Cererea Ucrainei de aderare accelerată la UE trebuie luată în considerare separat de cererile Georgiei și Moldovei”, a menționat șeful diplomației de la Kiev, citat de EuroIntegration.

Afirmațiile oficialului de la Kiev au fost ulterior preluate de presa internațională. „Cu tot respectul față de partenerii noștri georgiani și moldoveni, cererea Moldovei și Georgiei de aderare la UE arată acum ca o încercare de a face autostopul la un tren ucrainean de mare viteză către Bruxelles. Cererea Ucrainei de aderare accelerată la UE trebuie luată în considerare separat de cererile Georgiei și Moldovei”, a declarat luni Kuleba.

Republica Moldova a făcut noi progrese în direcția europenizării / Ucraina era înainte de război un stat dominat de corupţie

Deși situația dramatică din Ucraina a atras atenția opiniei publice internaționale cu privire la necesitatea aderării rapide la UE, trebuie precizat că Republica Moldova este ţara care a realizat în ultimii ani progrese concrete privind reformele necesare apropierii de Bruxelles. Președintele Maia Sandu a fost în repetate rânduri lăudată de oficialii europeni pentru măsurile ferme adoptate de Chișinău în direcția europenizării și a parcursului european ferm.

Comparativ cu această situație, puterea de la Kiev a fost criticată înainte de izbucnirea războiului pentru restanțele privind măsurile care trebuiau luate în ceea ce privește decuplarea justiției de controlul politic, lupta împotriva corupției și respectarea drepturilor minorităților naționale.

Legislația prin care se limita drastic accesul minorităților la învățământul în limba maternă a fost aspru criticată inclusiv de către statul român și de către comunitatea românescă din Ucraina ca fiind incompatibilă cu principiile și valorile UE. Minoritatea românească din Ucraina a fost în permanenţă supusă presiunii statului ucrainean în ultimii ani, limba română fiind, treptat, exclusă din învăţământul de stat. De asemenea, în Ucraina, scandalurile de corupţie la nivel în alt au fost frecvente, interferând chiar şi cu campania electorală din SUA.

Așa se face că în contextul discuției despre aderarea Ucrainei la UE au fost ridicate numeroase semne de întrebare cu privire la ignorarea de către oficialii europeni a aspirațiilor Republicii Moldova. Tocmai de aceea, este necesar ca Guvernul României să lege în permanenţă discuţia privind posibila aderare a Ucrainei la UE de aderarea Republicii Moldova la UE, o ţară mult mai îndreptăţită în acest moment să facă acest pas.