Adriana Stoicescu a prezentat în emisiunea ”Condamnații” cazurile a doi tineri care aju ajuns după gratii: unul dintre ei, din cauza comiterii infracțiunii de înșelăciune, iar celălalt, din cauza infracțiunii de trafic de influență.
Adriana Stoicescu a prezentat în emisiunea ”Condamnații” cazurile a doi tineri care aju ajuns după gratii: unul dintre ei, din cauza comiterii infracțiunii de înșelăciune, iar celălalt, din cauza infracțiunii de trafic de influență.
În cadrul emisiunii este relatată povestea unui tânăr pe care închisoarea l-a transformat în alt om. Adrian Cristian Șerban, condamnat pentru înșelăciune în urmă cu trei ani, are doar 28 de ani, dar este confidentul psiholog al multor detinuți din penitenciar.
A ajuns în închisoare după ce a înșelat mai multe persoane. În ciuda vârstei, vorbește și gândește ca un bătrân trecut prin viață. A dorit să se îmbogățească rapid, a încercat să-și valorifice pasiunea pentru automobile.
”Simt că pierd foarte mult timp, că viitorul se îndepărtează de mine. Aveam o vârstă foarte fragedă: 18-19 ani. Aveam o pasiune pentru autombile și am combinat-o cu pasiunea pentru bani: am înființat o societate comercială.
Înființasem un proiect în care voiam să comercializez autovehicule în sistem de rate, care să fie accesibile tuturor celor care vor mașini. Nu a funcționat. Am incasat banii și i-am cheltuit”, mărturisește deținutul.
Familia nu a știut ce făcea. A aflat pe parcurs când au văzut ca sunt tot felul de plângeri, că îl caută oameni, când a devenit și el mai îngrijorat. Atunci, apropiații au făcut un cont bancar.
”Am restituit niște bani, dar suma era prea mare. Am regretat, m-am dus la o școală în Bcuurești, dar a fost prea târziu. Mi-am întemeiat o familie”, mai spune acesta.
Întâlnirea cu închisoarea a fost un șoc pentru el. În momentul în care a fost încarcerat conștientizasese de mult greșelile.
”Am părăsit țara ca să mă realizez profesional, să cunosc succesul. Am plecat în Germania, am fost mulțumit. Eram apreciat acolo, am putut să-mi ajut familia, pe mine însumi, progresul se vedea”, afirmă Adrian.
”M-au arestat acolo. Într-o zi, m-a contactat telefonic poliția de acolo, m-au arestat. Am fost judecat în lipsă. Am rămas în închisoarea din Germania două săptămâni și apoi m-au lăsat la control judiciar pentru că am colaborat, și câteva luni mai tarziu, am venit în țară, am încercat să îmi rejudec cazul, dar nu am reușit, pentru că s-a produs o eroare: statul german a confirmat că sunt un om de încredere și mi-au ridicat mandatul, și au avut încredere să vin eu singur să îmi rejudec cazul. Mi-a fost refuzat, era valabil doar dacă mă extrăda statul german”, subliniază el.
Adrian Șerban este unul dintre cei mai liniștiți condamnați din Penitenciarul Ploiești. Iubește oamenii și îi place să ajute oamenii.
Întâlnirea cu închisoarea din România a fost o ușurare, pentru că gândul că trebuie să îmi plătesc greșelile m-a chinuit foarte mult”, povestește Adrian.
A făcut bani pe naivitatea altora. Se gândește uneori în ce momente a uitat că este om și a trecut în barca celor certați cu legea. Sper să ies mai bun de aici. Ai mult timp de gândire, ăsta e marele avantaj, dar trebuie să ai grijă pe cine îți iei exemplu”, adaugă el.
Povestește cu o sinceritate dezarmantă că intrarea în lumea condamnaților a fost o ușurare, a cunoscut maturizare și întelepciunea peste noapte.
”Am făcut foarte mult rău și asta e plata. Orice faci în viață are un preț”, conchide Adrian.
În 2013, Nicușor Bănică a fost încarcerat pentru trafic de influență. Pușcăria l-a îmbătrânit cuc el puțin 10 ani, spune acesta.
”Greu. Este greu să te obișnuiești cu acest mediu. Am găsit un mediu urât, întunescos. Nu m-am gândit vreodată că voi vedea atâta răutate. Am vrut să ajut afară niște oameni. Am ajuns să fiu arestat. Mi-am dus crucea. Am regretat fapta și o regret. Doream sau doresc să mă reabilitez, să arăt că a fost o simplă greșeală când am dat de acest mediu. Sunt și oameni buni printre ei, dar sunt și oameni care au uitat de respect pentru ei, pentru oameni, și trebuie să îi suportăm. Trebuie să strângi din dinți, să pleci un pic capul și să-i ignori. Dacă nu îi ignori, îmbătrânești. Eu am îmbătrânit, cred că cu 10 ani”, spune deținutul.
”Am dorit să ies la muncă. Nu am vrut să stau pe staționare, cum se spune la noi. Nu am vrut să acumulez nimic din acest mediu. Doresc să ies din acest mediu fără să iau nimic negativ.
A stat 58 de zile după gratii, fără ca familia sa să știe unde e.
”Am găsit o mamă prea bătrână și prea plânsă. Nu știu dacă voi avea timp să îmi cer iertare față de dânsa, dar i-am explicat că este o palmă dată de Dumnezeu.
”Am văzut și lumea de aici. La început a fost bine, dar apoi, după ce am văzut reacția majorității am zis Doamne, în ce lume am intrat: într-o lume rea. Nu știu dacă vor fi capabili să se îndrepte”, mai spune acesta.
De aproape doi ani, privește cerul de la gratiile de la geam.
”Îmi doresc să fiu așa cum eram afară. Aveam un comportament prin care îmi respectam semenii, așa cum am fost învățat acasă”, conchide acesta.