Ediție specială „360 de grade”, cu Alina Bădic. Vasile Bănescu dezvăluie esența creștinismului: Libertate, dragoste și bucurie

Publicat: 30 07. 2023, 14:11
Actualizat: 30 07. 2023, 14:14
Vasile Bănescu dezvăluie esența creștinismului: Libertate, dragoste și bucurie

În ediția specială de sâmbătă seară a emisiunii „360 de grade”, Alina Bădic și invitatul său, Vasile Bănescu, au adus în prim plan miezul creștinismului, explorând subiecte precum libertatea, dragostea și bucuria. Într-o discuție plină de profunzime și înțelegere, cei doi au arătat că în libertate se găsesc rădăcinile binelui și răului, ale credinței, căderii, căinței, ridicării, suferinței și mântuirii din aceasta.

Vom vorbi despre miezul creștinismului: despre libertate, dragoste și bucurie. În libertate sunt înrădăcinate binele și răul, credința, căderea, căința, ridicarea, suferința, mântuirea din ea. în jurul ei gravitează atenția spirituală, pasiunea pentru adevăr, fidelitatea față de el, compasiunea, încrederea în puterea și ocrotirea brațelor răstignite, urmate de plonjarea abisul credinței al creditării celui care pare absent. Toate, ca roade ale creșterii în iubirea care se înfiripă chiar din propriile înfrângeri ale sinelui, în relația cu ceilalți.

Creștinismul trăit nu este niciodată triumfalist, formalist, zgomotos și populist. Este doar lumină lină, puterea fragilității, îmblânzire, mângâiere, turist discernământ, nu mândrie, nu viclenie, bucurii”, a prezentat Alina Bădic subiectul emisiunii.

Vasile Bănescu a atras atenția că viciile si egoismul reprezinta piedici majore care stau in calea progresului spiritual și al evoluției. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Romane a încurajat o analiză sincera asupra sinelui și a propriilor gânduri, pentru a depăși bariera mândriei. Acest demers ar permite o coborâre la rădăcina creștinismului, unde textele fundamentale ale credinței pot fi ușor înțelese si asimilate. Aceste texte, deși scurte, poarta un mesaj profund, ca un ecou al bunătății si iubirii divine.

„Să avansăm printr-o cale, pe o cale ascendentă, de stăm, dar în același timp, ca să atingem un miez al lucrurilor și al creștinismului, trebuie să coborâm, să coborâm de pe treapta mândriei, de care nu ne dăm seama, folosim cuvinte, după cum vedeți până la uzură, aproape orice spunem e deja răspuns, orice rostim e deja uzat. Cu toate acestea, lucrurile nu se schimbă, ele sunt formulabile, fie și în cuvinte uzate, deci putem să coborâm la rădăcina creștinismului, în primul rând, și fiind străduindu-ne să înțelegem cu răbdare textele fundamentale ale creștinismului, și ele nu sunt multe. În lumea crede că e prea mult de citit. Nu, nu e decisiv mult sau chiar dacă există multe lucruri de citit în diverse direcții, nu avem nevoie de toate, să nu ne lăsăm intimidați de grandoarea marilor biblioteci ale lumii, noi nu putem citi foarte mult pentru o viață de om, cel mult câteva mii de cărți în fericitele cazuri excepționale, dar textele fondatoare ale creștinismului sunt foarte scurte, sunt accesibile. Evangheliile sunt texte extrem de scurte, apoi Epistolele din Noul Testament sunt niște scurte scrisori ale apostolului Pavel, Petru, Ioan, Iacob și ceilalți, sunt texte extrem de scurte, pe care le putem citi ușor. În conținutul lor sunt neobișnuite, pentru că în conținutul lor sunt texte care transmit un mesaj neomenesc. Adică nu e de sorginte omenească acest mesaj, e ca un ecou care se aude încă după intrarea lui Dumnezeu în lume, deschiderea ușii lumii și pătrunderea lui în lume a lăsat un ecou, acest ecou care astăzi poate fi resimțit ca adierea bunătății din partea cuiva, ca surâsul pe chipul cuiva care este bun, generos, iertător. Această modelare lăuntrică are niște mișcări care se resimt în viața și în relația noastră cu alții. Așadar, miezul creștinismului, cum bine ați formulat în introducere, legat de libertate, pentru că Dumnezeu a creat ființe libere, pentru că le-a creat după chipul și asemănarea lui, ori Dumnezeu e ființa liberă prin excelență, este dragostea, pentru că Dumnezeu a creat din dragoste, acesta a fost impulsul resimțit în cercul Sfintei Treimi, dragostea care se dorește, dacă e reală, să fie împărtășită, dragostea nu e una care să fie suficientă, fie și simte nevoia să se reverse dintr-un prea plin. Deci, libertatea, dragostea, răstignirea egoismului, e marea noastră problemă. Întrucât aproape în orice act pe care îl facem, vom putea discerne cel puțin o fărâmă de egoism, mereu ne pasă prea mult de noi, mereu ne punem pe primul loc, suntem vizitați foarte des de pofta aceasta, pe care nu ne-o putem reprima, de a fi primii, de a ne înfrupta, de a ne fi nouă bine în primul rând, gândindu-ne la alții doar conjunctural. Se adaugă evident la libertate, dragoste, răstignirea egoismului, bucuria. Să nu uitați, este cuvântul fundamental. Să nu uităm. Într-un și mie mereu, când mă întristez, când, ca orice, nu orice oameni resimțim lucruri care ne șterg de pe față orice, orice surâs. Să ne aducem aminte că bucuria e termenul fundamental din evangheliile pe care le avem. „Bucurați-vă”, ne spune Hristos, e un îndemn. Nu întâmplător Hristos n-a rostit niciun cuvânt retoric. Atenție de aceea, Hristos nu e confundabil cu niciun lider al acestei lumi și din istoria ei. Hristos nu a vorbit retoric, nu a vorbit cu un interes personal, a rostit un cuvânt care să nu includă în el iubire pură pentru ceilalți. Și de aceea, mesajul lui este mesajul cuiva care nu vorbea ca un om, așa cum spuneau martorii care l-au ascultat”, a declarat Vasile Bănescu.